Am participat in seara asta la un curs open al Ralucai, unde ne-a povestit, printre multe altele despre cat de des e bine sa repetam intrebarea "Altceva?"/ "Alta optiune? "/"Mai e ceva ce pot face?". Cand ajutam pe altcineva sa-si exploreze optiunile sau cand ne ajutam pe noi insine.
Acum doua saptamani eu am avut curajul sa-mi raspund afirmativ la aceasta intrebare, intr-o situatie suficient de personala si cu repercursiuni asupra unei persoane incredibil de dragi inca, incat sa nu o povestesc aici. Mi-am dat seama ca inca mai puteam face ceva. Si am actionat repede, pentru a recupera intarzierea in a-mi recunoaste una-alta.
De atunci ma tot gandesc daca nu cumva abandonam o cauza prea repede. Nu cumva ne dam batuti? Nu cumva iarba e intotdeauna mai verde la vecin pentru ca noi incetam sa o mai udam, incetam sa mai facem ceva pentru a ne ingriji propria iarba?
Si ma mai intreb cum anume stim cand sa ne oprim. Cum aflam daca nu am facut deja toti pasii iar acum am trecut la faza de a ne pune in posturi ridicole? Sau, exista posturi ridicole in astfel de situatii?
Ar fi acea inner voice. Din pacate, cand ajungi sa iti pui astfel de intrebari esti suficient de dezorientat incat sa o pui sub semnul intrebarii. Eu insa stiu de ce am actionat tarziu: I'm f****** extremely proud. It's gonna be the death of me.
Apropos de cantecelul "Down on my knees" al lui Ayo (ultima obsesie, are tanti asta un feeling in voce..... si vine la bestfest :) ), oare down on my knees e un posibil pas de urmat? Se incadreaza la "altceva?". A nu se lua neaparat literal. Exista variante de down on my knees care nu au neaparat legatura cu primul lucru la care ne gandim cand auzim asta, anume la a-l implora pe celalalt, intr-o relatie, sa nu ne lase. De exemplu compromisuri facute la locul de munca, intr-o echipa, cu un prieten... you name it.
Mai exista ceva ce pot face si nu am facut inca? Si unde ne oprim? Tough ones. Asa ca mai sezi si mai cugeta putin, mai poti face ceva?
(p.s.: am aflat tot in seara asta o expresie genial de tare. "It's fucking musai." )
4 comments:
e bine cum zici tu, doar ca setul de intrebari NU trebuie sa-l mai pui DUPA...eu ma ghidez dupa "life is simple: you make choices and don't look back".
Asta cu mandria e intr-adevar o problema; eu as infiinta o universitate speciala de Managementul Mandriei.
Imi dau seama ca sunt degenerat rau in sensul ca la "down on my knees" eu m-am gandit in primul rand la al doilea lucru la care te-ai gandit tu si-n al doilea rand la primul.
altceva, apropos de down on my knees, este cand te rogi la Dumnezeu, atunci cand ai credinta ca poti sa faci ceea ce vrei, sa fi cine vrei, sa poti sa zbori, sa poti sa speri, sa iubesti atunci cand ratiunea iti spune nu...
altceva?
Down on my knees este si cand ai rabdare cu tine, cand te ingadui, cand esti perseverent, cand mai faci un pas si constati ca esti inca ok si mai faci unu'.
Altceva?
Down on my knees este si cand esti varza si te ridici de pe jos, incepi sa respiri, din ce in ce mai bine, iti stergi lacrimile, sudoarea, ranile, te speli incet, te cureti, te luminezi, si ai din nou privirea aia curioasa de vietuitor al lui Dumnezeu... care poate sa zambeasca! :)
Daniela, intuiesc din felul in care ai scris in ultima perioada, ca acum esti pe panta ascendenta... iu nau uat ai min... :) Sau poate intuitia mea il simpte pe vecinu'...
;-)
Zambeste... Iti vine super... ;-)
Scufitzule, eu pun intrebari si inainte, si dupa si meanwhile. De la o vreme vorbesc mult :)
Cand faci universitatea, ma ofer sa predau o materie gen metode si tehnici de mandrie.
Ioan, foarte frumos :) Eu nu mai zic nimic, ma bucur.
Post a Comment