Thursday, January 29, 2009

Ploaie si melci "con fuoco"

De cand am scapat de mania mai degraba specifica micilor maniaci din zodia fecioarei (paranteza: cineva si-a batut joc rau de unii omuleti din zodia asta, careia ii apartine si mama (he-he, ce bine ca nu citeste :) ) : au o preferinta care transcende diferentele de personalitate si mediu social, o preferinta spuneam pentru hainele negre, combinata in cel mai fatal si de nervi macinator mod cu ordinea, perfectiunea si impecabilitatea cvasi-patologice. Sa zicem ca se scutura in prezent si de firele de praf de maine...), deci ziceam ca de cand am scapat de mania de a nu imi stropi pantalonii cand ploua, sa ies pe ploaie a devenit o placere pentru mine.

In seara asta am inchis umbrela, am strecurat-o sub brat si, cu mainile in buzunare, castile in urechi si capul putin pe spate, ca sa maximizez bucuria ploii, mi-am dat seama ca unul dintre aspectele care ma atrag cel mai mult la ploaie este pustietatea de pe strazi. Cand ploua, nu e aproape nimeni afara. Cei care sunt, sunt pe fast-forward. Adica nu exista si se duc repede.

Am lungit drumul spre casa si am interpretat "con fuoco" tot A day at the races si A night at the Opera. Galileo-galileo-figarooo-magnificoooo, thunderbolt and lightning plus bismillah.

Asa mult imi place ploaia ca daca as merge mai incet as aduce a melc :) Un melc cu casti in urechi si piciorul (pardon, talpa) pe acceleratie. Mi-as picta curcubee, flori, frunze si sori pe casuta.

Be not gone.

Wednesday, January 28, 2009

Pentru ca e joi

Maine la ora astaaaaa.... Cine mai vine? Da, e joi si vineri te duci inca la munca. So what?

Cum ii faci sa se simta

Spunea o tanti fascinanta, Maya Angelou, ca oamenii vor uita ceea ce ai spus sau ai facut dar vor pastra pentru multa vreme amintirea a cum i-ai facut sa se simta.

Fericiri, incantari, placeri, sentimentul acela de curgere naturala a senzatiilor, vorbelor, privirilor dar si cutremurari ale realitatii proprii si disperari.

Si toate astea se aduna. E un omulet, il cheama Karmalet (cu tz :P ) care are un registru mare. Si noteaza in el, in dubla partida. Daca faci pe cineva sa se simta foarte bine dar pe altcineva sa se simta foarte, dar foarte rau, that equals absolutely nothing. Zero barat :)

Acum, daca stau sa ma gandesc, chestia cu registrul nu e prea fezabila. Mai bine un programel care sa semene cu excel, ca sa existe functia de update pentru toate tipurile de inregistrari atunci cand ceva se modifica. Karma meets Technology and says hi and then they kiss. Karmafox, Karmlook, PowerKarma, KarmaPoint, Karmcel, Karmpage, KarmaPro, Karmtp, Xmkarma, Real Karma, ICKarma, Karma Basic, VLKarma, Karma Messenger.

Pe mine ma faci sa ma simt bine atunci cand:
  • ma imbratisezi strans si cu multa caldura;
  • ma faci sa rad;
  • imi trimiti un sms cu ganduri care iti trec prin minte sau cu doua puncte paranteza sau cu un citat dragut;
  • nu ma lasi sa astept... hate that;
  • imi zambesti;
  • facem schimb de carti :) ;
  • imi povestesti lucruri noi, despre care nu stiu;
  • imi povestesti despre tine, lucruri oricat de mici;
  • razi;
  • facem planuri. Nu neaparat impreuna, dar tu iti faci planuri si-mi povestesti si apoi ma intrebi de planurile mele;
  • ma scoti la plimbare si chiar te plimbi, nu ceri imediat sa stai pe banca. Nu-mi place sa stau pe banca prea mult. Ok, poate doar vara :)
  • primesti ceea ce-ti ofer.
Ma intreb daca eu te-am facut pe tine sa te simti bine sau macar putin fericit/a...

Sunday, January 25, 2009

Pillows& tricks

There are times people near you just have to go through stuff and have certain experiences on their own. Else they cannot understand and refuse to even hear about.

And the only thing one can do is to spread many fluffy pillows on the ground. Arrange the pillows and wait, biting lips and coping with the bitter taste and imagery (much to vivid, now that we're at it).

Pillows and tricks up one's sleeve, for when they say they just won't pick themselves up.

Look, a rabbit in my hat.
A coin behind your ear.
Look, your light there, in the distance. I can see it, can't you? (I'll make you.)

Just let me get the pillows ready. Enjoy the ride now :) Oh c'mooon, just go :)

Vreau eu si vine...

...primavara :) Am mai tras eu cu ochiul din 335, de cateva zile au aparut omuleti care stau seara pe banci in parcul cu lalele. Unii chiar stateau in combinatii de doi luate... cate patru buze. Si cum imi vine greu a crede ca zisa operatiune le ia doar 2-3 minute... indraznesc sa cred ca in doua saptamani se va putea citi lejer ore intregi si multe pagini undeva, pe o banca anume. Si sa adie putin vantul, ca sa se sperie batraneii ca "ii trage" si sa plece. Sa ramana parcul numai al meu. Sa-l umplu, in clipele in care mai ridic ochii din carte, cu multe amintiri frumoase. Le asez pe fiecare pe cate o banca. Si de fiecare data cand mai trece cate o javra sa cred ca e patroclus maximus, sa-i verific cu privirea petele, sa nu fie si sa-mi vina sa rad. Sa mai beau putin shake de vanilie (nu-i pot rezista, da' nici nu ma chinui prea tare :P ).

Mai vreau o umbrela mare si verde, putin transparenta, sa pot vedea picaturile (si sa nu se combine cele doua scenarii, citit-lalele cu umbrela-picaturi).

Vreau sa vina mai repede 15 februarie, ora nouadimineata. Poate va fi cu curmale proaspete si cu povestit, poate va fi doar cu curmale si cu un vid inauntru de planstristetefuriegolsiamar.

Eh, si-atat, ca-mi ajunge :)

Saturday, January 24, 2009

Despre dezastre si nuci.

"(...) Daca tu provoci dezastre, doar dezastrul meu sa fii
Taie-mi calea viata toata, si de zece ori pe zi (...)"



:) Visez tot felul de chestii zilele astea. Some people hear their inner voices with great clearness and they live by what they hear, zicea un nene dintr-un film. La continuare, eu personal imi pun mainile pe urechi si apas, verbul, nu substantivul.

Almonds.

Thursday, January 22, 2009

Pentru ca ati crescut impreuna

Am mai avut o revelatie, gizaslovesmeyesIknowforthebibletellesmeso. Povesteam acum doua zile, la cel mai spontan ceai ever baut inafara casei (a semanat putin cu "iesi la o plimbare?" in miez de noapte de vara) despre ceea ce Liviu numea obisnuinta in cuplurile cu +2 ani. Eu ziceam ca nu e obisnuinta, dar nu stiam cum altfel sa-i spun.

Intr-adevar, trebuie ca e o nebunie sa incepi o poveste cu cineva iesit dintr-o astfel de relatie. Sau cu cineva 'in pauza'. Ce face lucrurile mai palpitante e ca ei ar intra in orice poveste, pentru ca le lipseste intimitatea si apropierea pe care o aveau zilnic si s-a dus asaaa, prea dintr-o data. Nu-si dau seama ca ceilalti nu sunt de vina ca nu se potrivesc pe patul lor de Procust. Nu-si dau seama nici ca daca ceilalti au disponibilitate sufleteasca, s-ar putea sa-i doara.

Daca ai fost intr-o relatie lunga si, cum i se mai spune, "serioasa" (poate pentru altii, noi ne chicoteam toata ziua :P ), stii despre ce vorbesc. Nu din obisnuinta te-ai intoarce la el sau ea oricand, chiar daca ai incepe o alta poveste. Nu din obisnuinta el nu te va saruta niciodata la fel de pe-spate-cazator ca El. Si nu din obisnuinta ea nu va rade niciodata la fel de sexy si cu pofta ca Ea.

Te-ai intoarce pentru ca voi doi ati crescut impreuna. V-ati facut mari unul langa altul. A creste mare e cu durere si cu multe cazaturi. Ati fost impreuna si in asta.

In fata acestui argument nu mai conteaza prea multe. Nu mai conteaza ca ai stat din inertie, nu mai conteaza ca va certati, nu mai conteaza diferentele de libido, idei, principii, mediu familial, eu vreausaptecopii-banicisanuaud. Nu mai conteaza ca daca te uiti cu atentie in urma, mai mult va certati, desparteati, impacati din nou si iar o luati de la capat de nu mai stia nimeni daca mai sunteti impreuna sau nu.

Acum cateva luni am lucrat cu un astfel de cuplu, exact cand ma incercau si pe mine ganduri de intors la o relatie mai veche. Eh, Chiron, stiu. Nu poate vindeca cu tot sufletul decat medicul care este si el ranit. Oricat s-ar fi porcait (vorba vine :) ) unul pe altul, cand ii intrebam ce mergea bine intre ei, care sunt amintirile frumoase, se luminau de tot, le apareau luminite in ochi.

Spuneam ca nu mai conteaza nimic in fata unui astfel de argument. Pentru ca o relatie de lunga durata inseamna ca tu, asa cum esti, esti acceptat si iubit de cineva. Cu ce ai bun si mai ales cu tot ce ai rau si neplacut si nu iubesti nici tu.

Exista fericire in orice nefericire. Si nu te poti pune niciodata cu ceea ce il face pe om fericit, chiar daca pe el il face fericit ceva ce seamana cu nefericirea, cand privesti din afara. El sta inauntru. Oamenii vad numai ce vor si sunt pregatiti sa vada.

Pentru ca asta vrem toti. Pentru ca a fi acceptati este cea mai profunda nevoie a noastra.

Wednesday, January 21, 2009

Mici-mici

  • mere rase si un norisor de scortisoara. Nice-crunchy. (asta e de la tine, Ioana, cu cute-sexy :P )
  • soarele si intuitia ca vine primavara. Trust me on this.
  • ceai divin. Long story short, zicea Zorba ca vinul bun si femeile frumoase sunt creatii ale diavolului iar femeile urate si ceaiul de musetel, facute de dumnezeu. Se ia apoi Danelu' adica eu cu Niciul adica ea si se incepe tricotatul: gizas tea, ceai dumnezeiesc, ceai divin, se adjudeca.
  • glazura de la amandine si ecler cu ness. Cred ca ar trebui sa se vanda glazura la cofetarii, asa cum se vinde frisca la pahar. Nu ar mai trebui sa mananc toata prajitura pentru glazura. But hell, cineva trebuie sa se sacrifice. Asa ca de-aia mananc eu multe dulciuri. I eat for world peace. There, I said it.
  • cat de frumosi sunt oamenii cand zambesc cu toti dintii :D
  • e bine fara telefon.
  • morcovi. Multi.
  • hai sa ne iubim mai mult. Law of scarcity aplicata la iubire e no-no.

Tuesday, January 20, 2009

Cand nu faci

Iar am visat povesti pe care trebuie sa le pun cap la cap si sa le inteleg. Povesti cu oameni. Intre noi fie vorba, eu incerc sa ma fac ca ploua si nu-mi iese. Stiu exact ce ar trebui sa fac, doar ca m-am asigurat de dinainte ca nu mai am cum sa fac :)

Indraznesc si o previziune: cand o sa mor eu, va fi din cauza de mandrie si incapatanare. Dixit. Pana atunci, ma consolez cu gandul ca exista si parti bune ale incapatanarii si mandriei. Nu?

Sunday, January 18, 2009

Tricko

Tine vreo 12 minute. De cugetat... comunisme, fanatisme. Bad shit. Big no-no.

Saturday, January 17, 2009

Compensare

Jung spune ca intre constient si inconstient apar compensari reciproce. Orice tensiune, exces sau hipertrofiere in constient duce la aparitia, din inconstient, a unui vis plin de semnificatii importante pentru echilibrarea visatorului.

In dimineata asta am mai stat in pat o ora in plus, dupa ce m-am trezit. Am analizat. Daca sunt mai ciudata zilele astea, sa stii ca ma lupt cu cei patru alti omuleti din mine (we're five, you know, quite a party :) ). Eu le comunic, cu majuscule pline de hotarare ca treaba ramane asa cum am stabilit eu, unilateral si fara sa le ascult parerile, iar ei se razbuna si ma fac sa visez chestii tulburatoare.

Hmm, cum se face ca mereu se intampla asa cu deciziile luate unilateral... Invariabil, mereu urmeaza compensarea.

Friday, January 16, 2009

Cine ma? Salman Rushdie??!

Ca sa vezi, pe mine m-a lovit ieri din plin pofta de Rushdie. Si am luat Harun si Marea de Povesti, sa ma chicotesc putin. A se mentiona ca nu ma pricep la chicotit cu pliscul inchis, ca Pupaza Darr.

Si pe cand radeam eu de nu mai puteam da pagina, imi spune sora-mea:

"Auzi, eu credeam ca nenea asta, dupa cum il cheama si dupa cum arata coperta, scrie mai degraba chestii serioase, mitologice. Si-acum te vad pe tine cum te prapadesti de ras..."

Si sa ma vezi explicand cum devine treaba cu Salman Rushdie si cu atatea metafore, subtexte, jocuri de cuvinte, parodii, referinte culturale... Proces Prea Complicat De Explicat.

Thursday, January 15, 2009

Pasi pentru schimbare


Ce faci pe 27 ianuarie, seara? Hai la Cafepedia in Romana, sa inveti
  • cum sa faci fata schimbarilor :)
  • ca orice sfarsit inseamna de fapt un nou inceput
  • ca e normal ca orice inceput sa fie putin confuz
  • ca toate se intampla la vremea lor!
Vino daca ai trecut prin schimbari, daca se tot schimba lucrurile pe langa tine (sau le schimbi tu!) sau planuiesti sa schimbi una-alta.

Gasesti mai multe detalii despre curs si despre inscriere pe Steps4Change Uita-te si pe site, asa, in general. E nou si plin de articole "Wow!" si bine scrise, plin de coaching si o sa o descoperi pe Raluca Mohanu. Master Coach, trainer, consultant HR, autor de articole de dezvoltare personala. Profesional. Personal, un om vesel si care rade mult, o persoana calda si care ofera mult celor din jur.

O sa mai auzi de Raluca si Steps4Change, da' mai bine auzi de pe acum :)

Wednesday, January 14, 2009

By being defeated

"Winning does not tempt that man.
This is how he grows: by being defeated, decisively
by constantly greater beings."

Rilke

Tuesday, January 13, 2009

"Da' dupa aia, dau si eu!"

"In psihoterapia actuala, i se pretinde frecvent medicului sau psihoterapeutului sa insoteasca pas cu pas, ca sa zicem asa, pacientul si afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este intotdeauna cea corecta. Uneori e necesara si interventia activa din partea doctorului.

Intr-o zi s-a prezentat la mine o doamna din inalta nobilime, care avea obiceiul sa-si palmuiasca angajatii, inclusiv pe medicii ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) si se aflase in tratament la o clinica. Fireste ca-i aplicase medicului sef palma de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decat un valet de chambre de un rang ceva mai inalt. Doar il platea, nu-i asa?! El o trimisese atunci la alt medic iar acolo, povestea s-a repetat. Intrucat cucoana nu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manusi, doctorul s-a vazut pus in incurcatura si a trimis-o la mine.

Era o persoana foarte impunatoare, inalta de sase picioare, va spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! Si-a facut deci aparitia si am purtat o discutie cum nu se poate mai buna si civilizata. Apoi a sosit momentul cand a trebuit sa-i spun ceva neplacut. A sarit furioasa la mine, amenintandu-ma ca ma pocneste. Am sarit si eu in picioare si i-am spus:

- Bun, dumneavoastra sunteti doamna, dumneavoastra loviti prima- ladies first! Da' dupa aia, dau si eu!

Si vorbisem serios. A cazut inapoi pe scaun, prabusindu-se efectiv sub ochii mei.

- Asa ceva nu mi-a spus inca nimeni, s-a lamentat ea.

Insa din clipa aceea, terapia a devenit eficienta.
Ceea ce-i trebuia acestei paciente era reactia barbateasca. In acest caz, ar fi fost total eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar fi folosit catusi de putin. Suferea de o nevroza obsesionala, fiindca nu-si putea impune sie insasi ingradiri morale. Unor astfel de oameni insasi natura le impune limite - tocmai prin simptomele compulsive."

Carl Gustav Jung, Amintiri, Vise, Reflectii - consemnate si editate de Aniela Jaffe

Am ras cu lacrimi si cu sonor in 335. Pentru ca sunt femeie si am o vedere periferica exceptionala, am observat omuletii mirati. Nu-i chiar rara avis sa razi din carti, de fapt, pe mine majoritatea cartilor ma fac sa rad si sa zambesc cu toti dintii.

E atat de mult de ras in lume si atat de putini oameni care chicotesc...

Saturday, January 10, 2009

Rome wasn't built in a day...

... pentru ca proiectul nu a fost incredintat unei persoane suficient de nerabdatoare.

Observ ca a inceput sa ma paraseasca intelepciunea motanului portocaliu si gras, aia cu asteptatul. Oricum, era prea de imprumut.

Eu merg repede, citesc repede, gandesc mai repede decat pot vorbi si termin repede orice imi dau sau mi se da de facut... Ma gandesc uneori ca ar trebui sa-mi redactez niste instructiuni de utilizare optima, sa le decorez cu baloane, mingiute colorate si alte forme rotunde si sa le distribui celorlalti :) How's that?

As boldui compulsiv cuvintele "acum" si "imediat" si "repede". As sublinia ca entitatea Daniela are nevoie de noutate, de varietate, de diferit, de mult. Si are nevoie acum, cand cere. Nu asap, acum. Pentru ca are multa energie si poate face multe. Extrem de multe. Eu ma gandesc ca un multifunctional performant s-ar bosumfla daca l-ai folosi numai pe post de fotocopiator, chiar daca ai face copii fata-verso.

Dupa cum zicea o testoasa inteleapta, yesterday is history, tomorrow is a mystery, today is a gift. That's why it's called present.

Si-apoi, mai sunt situatiile acelea in care astepti si astepti ceva... Cand in sfarsit vine sau ai acces la el, iti dai seama ca idealul pe care il construisei in asteptarea realitatii pe care poti pune mana, pipai si striga ca este! e mult, mult mai bun decat realitatea insasi (prefer sa compar din perspectiva aceasta).

Astea sunt revelatiile gen Vrajitorul din Oz: dai perdeaua la o parte si vezi o biata masinarie de facut fum si zgomot.

E clar ca oamenii sau intamplarile (orchestrate de oameni, deci oamenii la patrat) care nu se misca suficient de repede nu au habar de o lege de baza a Gestaltismului: principiul inchiderii.

Spune asa: daca lipsesc portiuni ( a se citi chiar si informatii, cuvinte, declaratii, ganduri....) dintr-o forma cunoscuta, o umplem de capul nostru astfel incat sa percepem forma in intregime, asa cum o stim noi. Formele nu stau goale pana e gata mai rabdatorul (sa-i spunem melc :) ). Umbla vorba ca tanti natura are oroare de vid si cica se misca si repede...

De cugetat mai profund la asta. Ca oricum nu-mi ia mult :)

Thursday, January 8, 2009

Atunci

"Pentru a fi puternic trebuie sa inveti din slabiciunea ta, trebuie sa inveti sa te ridici, atunci cand nu ai niciun motiv si speranta te-a parasit. Atunci cand toate motivele s-au dus si speranta a disparut, atunci eu trebuie sa ma ridic!"

Paul Manolescu, colegul meu din Oradea, intr-un articol la care lucrez zilele astea.

Total lipsita de modestie (who needs that, anyway?), recunosc, se cheama inteligenta a sta langa oameni fabulosi si fabulos de simtitori.

Wednesday, January 7, 2009

Daca nu mi-ar fi frica

Leapsa de la Gia, care ma intreaba ce as face daca nu mi-ar fi frica.

  • as fi si mai spontana :) ;
  • m-as duce la examenele de la sfarsitul lui ianuarie si nepregatita sau doar pe jumatate pregatita, pe principiul expus si argumentat de o fosta colega de la Stiinte Politice "prima conditie pentru a lua un examen este sa te prezinti". Hmmm, numai ca la mine nu se pune problema de "a lua". Pur si simplu nu exista asa ceva. I'm in the amazing business :) Daca nu e perfect sau tinzand spre, I just ain't going. Punct.
  • as recunoaste ca inca mai simt ceva pentru cineva si, la naiba, nu se mai estompeaza. Ma mai gandesc inca daca i-as si spune. Cred ca mai degraba tin sa-mi recunosc mie. Cred ca tot la mine e guma de sters, numai ca pana nu-i spun pe nume, nu vine. Cam ca Necessities Room din Harry Potter.
  • mi-as face o gradinita. Colorata, cu baloane pe tavan, in care sa pictam pe pereti, pe geamuri, peste tot. Si sa nu facem "cursuri optionale de engleza/franceza/germana/pian/balet/fizica atomica/integrale" ci sa ne jucam de-a. Si sa ne imbratisam mult, sa cantam si sa dansam :)

Anca, David, Ioana, Irina si Norisor, voi ce ati face daca nu v-ar fi frica?

Tuesday, January 6, 2009

Abilitatile creatoare ale celor care nu stiu sa conduca

"Ne-am strans mana.

-A, si mai tii minte, adauga ea, mai tii minte ce mi-ai spus o data despre felul cum conduc masina?

-Sa-ti spun drept... parca nu.
-Mi-ai spus ca un om care nu stie sa conduca e in siguranta pana intalneste un alt om care nu stie nici el. Asa si cu mine, am dat si eu de unul care nu stie, nu crezi? Vreau sa spun ca am pierdut pentru ca nu mi-am dat seama ca ma inselam. Mi-am inchipuit ca esti un om onest, sincer. Credeam ca in asta sta mandria ta ascunsa.

-Am treizeci de ani, i-am raspuns. Am trecut cu cinci ani de varsta cand ma mai puteam minti singur, spunandu-mi ca asta e onoarea.

Nu mi-a raspuns. Iritat, pe jumatate inca indragostit de ea si regretand teribil totul, i-am intors spatele si m-am indepartat."

F. Scott Fitzgerald, "Marele Gatsby"


Unii oameni pur si simplu nu stiu unde sa se opreasca. E si ciuda si compasiune plus intelegere in aceasta propozitie. De cate ori am auzit asta ca repros la adresa mea... Nu stiu unde sa ma opresc. Evident, mie mi se pare ca reala problema sta in asteptarile celorlalti. Ei cred ca trebuie sa existe o linie, un "Fin", "The End", rezonabil plasat. Sa nu vina nici prea devreme nici prea tarziu.

E foarte posibil sa-mi placa panzele albe. Mai ales vara, intr-adevar. Si sa fie din in.

Pe de cu totul alta parte, citind Marele Gatsby mi-am dat seama de ce unora cititori impatimiti de realism (da, exista) le vine greu sa inteleaga sensul distopiilor, utopiilor si cartilor cu multe jocuri (de cuvinte si nu numai), intertesaturi si subtexte-supratexte-pelangatexte. Autorii buni picteaza bine emotii si momente. Insa acestea nu ar fi nimic daca nu ar exista abilitatea de a rezona cu ele. Sensibilitatea cititorilor.

Ei bine, autorii de chestia aia lunga de mai sus, pe care nu am de gand sa o mai reiau se bazeaza pe altceva decat ortodocsii realisti. Se bazeaza pe abilitatile creatoare ale cititorului. Pe imaginatia lui si pe spiritul lui ludic. De prea multe ori cei carora le place Rushdie, de exemplu (sau Marquez si Cortazar, just as well) au o mica vanitate ca pot scrie si ei. Sunt cititorii imaginativ-creatori. A se deosebi de cititorii doar simtitori-empatizatori (oh, I s'ppose I've only just coined a new word :) )

Apropos de condus si frane. Si de faptul ca eu mai am cateva luni in care pot folosi scuza cu onoarea, principiile and stuff.

Thursday, January 1, 2009

From within

"People are like glass-stained windows. They sparkle and shine when the sun is out, but when the darkness sets in, their true beauty is revealed only when there is a light from within."

Elisabeth Kubler-Ross

O femeie fascinanta, fara de care mi-ar fi fost infinit mai greu sa trec peste doliile (this is me, when it happens, gotta be big :) ) din ultimii doi ani. Adica intunericirile mele.

Pentru Elena ( :) da, pentru tine), zice asa:

"Oamenii sunt ca niste vitralii. Sclipesc si stralucesc in razele soarelui iar atunci cand se lasa intunericul isi pastreaza frumusetea doar daca stralucesc pe dinauntru."

Hei, sa ai un an frumos si pufos! Si sa stii ca se vede lumina dinauntrul tau. Luminitele alea din ochi, de unde crezi ca vin?