Monday, December 29, 2008

45 de ani la mijloc.


Inainte si dupa 45 de ani. Lectia mea? Alege-ti omul de langa tine dupa ochi. Raman la fel oricati ani ar trece intre.


Cand nu stii ce sa faci...

...schimba-ti locul. Du-te in alta parte. Pleaca putin.

Schimbarea cadrului in care gandesti si cauti solutii te face sa vezi altfel. E ca atunci cand nu poti sa adormi. Daca vrei sa mai dormi bine in patul ala, mai bine fa niste pasi si intoarce-te cand ai inceput sa casti. Nu te tavali si rasuci de pe o parte pe alta, sperand ca se vor schimba lucrurile de la sine.

In drumul spre o solutie, primul pas e adesea sa faci ceva altfel. Sa introduci si ingredientul "altfel".

Eu am sters-o pentru doua-trei zile si am gasit solutii sau idei pe cale sa devina solutii cam cati pomelo sweetie am mancat in ultima vreme. Adica o gramajoara buna.

Thursday, December 25, 2008

Both sides now

"Something's lost but something's gained in living every day" :)



Eu anul asta am invatat sa fac small talk. Stii, eu sunt genul nu prea vorbaret. Nu cred ca e cazul sa acoperi linistea daca nu ai ceva interesant sau special (pentru tine sau pentru cel cu care imparti aerul atunci) de spus. Chiar ma fascineaza oamenii carora le place sa se auda vorbind.

Acum insa am ajuns la performanta de a avea cele mai adorabile conversatii cu necunoscutii. Ieri, cu un sofer de taxi de la Apolodor (special am luat taxiul cu Apolodor, dintr-o statie de taxiuri crowded :) ). Am discutat despre cliseele verbale pe care le repetam ca niste discuri stricate. "Iar asta cu craciunul lui fericit... [ un coleg, prin statie, la fiecare zece minute mai ura un craciun fericit, ca doar vorbele sunt for free :) ] daca nu m-am saturat! De zile bune, una-doua inca o zi buna. Macar daca mi le-ar ura mai cu talent, zau asa, domnisoara... De craciun fericit. Ce dumnezeu, ca papagalii. Sa-mi zica si mie de liniste, de familie..."

"Oooo, de familie? Eu daca mai aud o data de sarbatori alaturi de cei dragi..."

"Hohohohooo, asta asa e... dragi, nedragi, bine ca mai avem si noi ceva sarbatori fericite sa ne aducem aminte de ei..."

A admirat bradutul din hartie si si-a amintit de cand era el mic si impreuna cu bunica faceau tot felul de decoratiuni pentru Craciun din tot felul de nimicuri. Nuci imbracate in poleiala. Roscove. Astea nu stiu ce sunt, dar dupa privirea lui reflectata in oglinda, cred ca sunt bune de tot. Mama lui nu a facut niciodata cozonaci in casa. Numai bunica facea.

Si-am mai povestit. Despre zapezile de acum 20 de ani :) Mi-a spus ca poate eu nu le-am prins. I-am spus ca am 25 de ani si o gramajoara de luni deja. I-am povestit de nenea de la metrou, caruia i-am dat un pumn de monede in schimbul unei cartele si mi-a replicat dragastos, mai ca ma ciupea de obrajori, "ai spart pusculita, puisor?"

Ce-a mai ras nenea sofer de taxi Apolodor!

Ma intreb ce am pierdut anul asta, in schimbul abilitatilor de small talk.

Wednesday, December 24, 2008

Oameni in templu

Eu la anul sunt un templu.

Mi-a placut mult de tot ce a spus Raluca aici. Oameni-sarbatoare. Cand ne gandim la ei ne incalzim si ne vine sa zambim larg, cu toti dintii. Ne amintim de rasul lor, de mainile lor care ne intind ceva, de umorul lor special, de atentia cu care ne asculta, de rabdarea pe care o au cu noi (cateodata nici noi nu o avem cu noi insine). Ne amintim de momentele petrecute impreuna, de plimbari, de fructele si ceaiurile impartite. Ni se face pofta sa ne mai uitam o data pe poze. Incepem sa folosim mai des cuvantul ala pe care doar ei il spun intr-un fel asa dragut. De fapt, daca ne gandim bine, uite ca am si inceput sa radem cum rad ei :)

"This song is another song that means a great deal to me (...)"

Eu imi propun sa stau cat mai mult langa ei. Sa-i primesc in templul care sunt eu cu tot ce sunt ei. Sa ma bucur de ei.

Pentru mine 2008 a fost experienta singuratatii. Nu degeaba povestea mea preferata este Robinson Crusoe. Care a trecut prin toate alea singur, care vorbea singur, care construia singur. Pe Robinson Crusoe nu-l imbratisa nimeni. Lui Robinson ii plac imbratisarile de moare.

Am un coleg nemaipomenit. E atata umanitate in el! Mi-a spus la un moment dat o poveste si la final s-a mirat din tot sufletul, din toata mintea si din tot omul care este: "Te gandesti Daniela cum e sa nu ai catre cine sa intinzi o mana cand ai nevoie de ajutor? Sau, si mai rau, sa nu ai cui intinde o mana cand ai de oferit..." Si s-a lasat in masina una dintre tacerile acelea. Sa fii mereu inconjurat de oameni si prieteni, Silviu! Iti multumesc pentru povestea aia, aveam mare nevoie de ea atunci.

Pe ravasul pe care l-am primit la saladelectura scrie asa: "In 2009 vei avea cel putin o zi norocoasa." Poate fi oricare dintre cele 365. Nu as vrea sa ma ia pe nepregatite, asa ca voi astepta fiecare zi ca pe cea norocoasa.

Eu la anul sunt un templu.

Saturday, December 20, 2008

Doua povesti din metrou

Ieri am avut o zi tare frumoasa. Cu oameni frumosi, cu ochi veseli si ca migdalele :)

In drumul spre multinationala era un nene mai din alt film in metrou. Un domn inalt, foarte bine facut, de vreo 60 de ani. Nu stiu daca era basca de vina, dar semana cu Picasso. De sub basca ii ieseau suvite de par negre-negre si lungi pana la umar. Era dat cu fond de ten si anticearcan, to say the least si avea sprancenele aranjate. Sincer, eu nu i le-as fi subtiat atat.

Parea atat de din alta lume incat nu m-ar fi mirat sa vad iesind de sub pardesiu o camasa cu jabouri. Domnul butona un sms sau mai multe. Eu eram cu nasul si implicit ochii in cartea mea. La un moment dat am ridicat ochii, mai mult ca sa ma asigur ca tanti de langa mine este insarcinata. Asa parea, pe sub gene. Vazandu-l pe domnul Picasso si pentru ca old habits die hard, am ramas cu ochii mari si mirati si gura putin deschisa. Tot a mirare. Adica I was rudely staring. Tanti insarcinata s-a uitat la mine complice si a inceput sa chicoteasca. La fel de complice. Nu am stiut daca sa ma rusinez pentru ca fixez oameni intr-un mod nepoliticos, sa rad pentru ca si ea, in mod evident, facea la fel sau sa chicotesc a complicitate. Asa ca am ras si am sperat ca s-a inteles complicitate.

A fost un minut in care parca s-a oprit metroul si implicit (am mai spus implicit, o data, nu?) lumea. Chicoteli complice intre doi omuleti straini. Tanti insarcinata era genul de om pufos si avea dinti mici, de soricel. O si vad invatatoare, langa monstruleti de un metru insa chicotitori de foarte multi decibeli.



Mai pe seara, tot in metrou, o doamna cu gene surprinzator de negre si dese pentru cat de albastri ii erau ochii ne-a marturisit ca a avut o zi tare buna, mai ales ca era ziua ei. O intamplare atat de anti-Gustave LeBon, in mijlocul unei aglomeratii crunte. Ca sa vezi ca se poate si altfel in aglomeratie decat sa te stresezi, sa te enervezi si sa marai la altii ca de ce se sprijina de tine... Omuletul cu ochi migdalati, o alta tanti si cu mine i-am zambit frumos, cu toti dintii si i-am urat la multi ani si sa fie vesela cum e astazi. Adica ieri :)

Doamna cu ochi albastri si gene surprinzator de negre avea fata de om vesel fara prea multe motive. Cred ca ii va fi usor sa indeplineasca ceea ce i-am dorit. Sper ca e singura aniversare la care a primit urari si zambete in metrou, de la necunoscuti, chiar daca necunoscuti draguti, cum eram noi.

Si de data asta a aparut sentimentul ala de balon de sapun: s-a oprit lumea, pentru cateva secunde. S-a oprit sa se uite la doamna care ne-a marturisit, in aglomeratia din metrou, ca azi (adica ieri) e ziua ei. Poate ca si la mine, care m-am bucurat tare-tare.

Bonus, pentru ca eu mereu merit si bonus, tot ieri am vazut in 335 un Paulo Coelho. Distins si imbracat cu maleta neagra, la fel ca originalul. Conspira universul ceva de speriat sa am eu zile fabuloase atunci cand am cea mai mare nevoie de ele :) (adica mereu).

Still a lot rabbits in my hat to make things right, amen. Da' nu-i scot din joben in metrou, ca se sperie omuletii.

Thursday, December 18, 2008

99%

Obsesii:
  • pomelo sweetie. E bun-bun si imi mai place pentru ca se da asa rotund cu coaja aia a lui si cand il cureti e mic, mai ramane cam jumatate. Ca floarea Micului Print, cu spinii ei.
  • morcovi. Iar o sa ma fac galbena-portocalie.
  • ciocolata pura. 99% cacao. De la Lindt. Se gaseste la Angst (eu am luat din Amzei) si e o tableta de ciocolata ca o bijuterie. Vine ambalata intr-o cutiuta aurie si are instructiuni pentru cea mai zen degustare posibila. Unlike anything I've ever tasted. Cu un espresso e grozava. Simpla e fabuloasa.
  • John Legend, Save room. Am dat de cantecelul asta din greseala (cum am descoperit si Morcheeba :) ), cautand niste versuri pe care mi le aminteam de prin parti si de sub parti. "This just might hurt a little, love hurts sometimes when you do it right." Yeah, right, habar n-are ce vorbeste. Se prea poate si fara, depun eu marturie. Da' suna bine. A cantecel de after... hours *wide grin* "Let down your guard just a little"
  • par cret si lung. De data asta obsesii neplacute. Cum se face ca toate posesoarele de astfel de podoabe capilare se ating de mine in metrou. Greu de explicat sila care ma cuprinde. Numai cand ma gandesc la cat de rar se spala omuletii astia pe cap....
  • Sala de Lectura :) Langa calorifer, la caldura, sa rontai un baton de scortisoara pentru ca imi place si pentru ca NU mai rontai zahar candel! Sa amusin toti saculetii plini de pelin, musetel, salvie...
Deocamdata, doar atat vreau sa spun :) Ca as mai avea cateva.

Monday, December 15, 2008

La timpul lor. Si al meu.

Cum vin ele toate chiar atunci cand poti sa le primesti cu bratele deschise... Completarea este ca daca nu au nimerit bine de la inceput, se intorc, daca mai au unde.

Am cunoscut acum cinci-sase ani un tip care vorbea adesea in citate din Paler. Exprimarile concentrate, generatoare de imagini puternice, multiplele chei ale metaforelor, imbracate in farmecul irezistibil pe care il are oricine vorbeste despre o pasiune de-a sa m-au facut cel putin curioasa.

Mi-a imprumutat mitologiile subiective, parca. Big no-no. Nu am putut inghiti. Mi-am declarat admiratia pentru pasiune si totala nepotrivire cu obiectul pasiunii. Chiar si acum , este o scriitura deloc croita pentru mine. Pentru mine e discursul spumos al lui Paleologu, care trece cu usurinta de la disectii de imprecatii taranesti la disectii literare, poposind putin in reverii din tineretea excesiva si in picturi vizuale. Aparenta de frivolitate, stilul invaluitor si cu bule, ca de sampanie, fluiditatea - asta am apreciat eu in primul rand.

Avand si o oarece sensibilitate exacerbata (evit in mod constient unele carti, filme, povestiri pentru ca stiu ca m-ar tulbura prea tare. And we don't want that, if we have a choice.), prima mea reactie la Paler a fost de tristete viscerala, de om care s-a nascut deja trist . Atata pesimism... de parca era in permanenta o zi infioratoare si uda de toamna rece, cu vant taios. Am retinut insa, fire inerent superficiala, cateva citate, cateva metafore...

Acum trei zile am luat din biblioteca "Viata pe un peron". Am terminat-o in aceeasi zi, am recitit-o si am tot rasfoit-o. Mi-a fost un frig cumplit la unele pasaje. Dar acum am privit altfel. Nu, eu sunt altfel. De la prima mea incercare de a citi Paler am descoperit si eu disperarea, pustiul si jocul de sah cu mine insami.

Thursday, December 11, 2008

No match

"Sometimes our hearts don't match our mouths."
wisdom via Hollywood silly romantic comedy :)

Let it snow




Saturday, December 6, 2008

"Above all, keep cheerful"

Edward Gordon Craig (dramaturg britanic) ii scrie lui Mihail Acterian (regizor in principal si multe altele in secundar, printre care si slightly fascist; unul dintre fondatorii Criterion) la finalul unei scrisori:

"Above all, keep cheerful"

Si-i mai spune, isi aminteste Mihail Acterian, "Un om de la o anumita altitudine a inteligentei incepe sa fie vesel chiar si atunci cand se exprima trist."

Keep cheerful :) I am.

Friday, December 5, 2008

Doar un gand

Daca esti sanatos, poate ca ar fi bine sa constientizezi asta si sa (iti) multumesti si sa te bucuri.
Daca te trezesti si nu iti e rau din primele clipe ale zilei, poate ca ar fi bine sa iti dai seama ca iti incepi ziua cu un mare avantaj...
Daca nu te chinui prea tare fizic sa duci totul la capat, poate ca esti fericit si nu-ti dai seama cat conteaza acest aspect :)

Thursday, December 4, 2008

Re-re-readaptari alb-portocalii

Mai deunazi, o tanti din autobuz vorbea cu prietena ei. Tanti era vizibil portocalie la fata. Portocalie cu pete, ca un fel de pisica roscata jigarita :)

Cu ce te-ai dat fata pe fata?
Se daduse cu autobronzant si "nu-i prinsese deloc, fata." Wrong, ii prinsese dar cu pete. Din vorba in vorba, prietena o intreaba da' de ce te-ai dat fata cu autobronzant?
Se daduse pentru ca era prea alba la fata dupa ce ii prinsese vopseaua de par, negru-albastrui, prea bine. Nu se astepta sa-i prinda asa bine, fata :)

Nu m-am putut abtine si am inceput sa rad, mai mult la gandul ca va trebui sa mai dea cu ceva acum ca e portocalie la fata, sa se asorteze :)

Era tare simpatica, saraca, ca se si inrosise putin de la lipsa de tact a prietenei... Eu acum un an si ceva, cand am inceput sa folosesc, dintr-o nevoie, fond de ten, am umblat vreo trei-patru saptamani... o idee mai alba decat sunt si mi-am dat seama abia cand am facut niste fotografii si m-am vazut si aduceam a spuma laptelui :)) . Da' mie nu mi-a spus nimeni, which is bine pe de o parte si nu prea pe de alta :)

Tuesday, December 2, 2008

Mai multe cuvinte pe zi

Salut, hai sa-ti povestesc ce cuvinte noi am invatat eu aseara :) Si nu mai rade, mie imi plac cuvintele noi.

Am invatat asa:

acromatopsie= o tulburare oculara foarte rara, cecitatea cromatica totala. Adica nu distingi culorile. Ca si cand m-ar vedea cineva pe mine in alb si negru. Si mie imi vine sa rad...

protanopie= cecitatea pentru rosu. Adica nu poti distinge rosu. Nu stiu pentru tine, dar pentru mine ar fi trist. Imi place rosul si-l folosesc cu bun-simt, numai pe suprafete mici si accesorii. In ultima vreme si pe unghii. Daaaa, am descoperit ca exista pe lumea asta lac de unghii in culori, si mai ales nu e asa spooky de folosit.

deuteranopie= cecitatea pentru verde. Ma intreb daca exista si irlandezi cu aceasta deficienta. Si ma mai intreb si ce vad in locul verdelui. Cenusiu, banuiesc.

Iar alb, negru si gri nu sunt nonculori ci culori acromatice.

Acestea fiind zise, chiar sunt zise :))