Monday, September 29, 2008

Vreau sa dorm. Si dorm.

Oboseala. Mare. Ace. Tratamente. Asa, o sfarseala.

Am un mic munte de carti langa mine (am fost la biblioteca, me no buy books!) si obosesc numai la gandul ca le voi citi pana pe 16 octombrie. Nu e de la carti, geniale dealtfel (Unamuno, un dictionar de termeni islamici, inca un Waltz, ceva psihanaliza...). E de la mine.

In perioada asta stiu ca-mi doresc doar sa nu fac nimic si sa dorm adesea. Si vremea zice la fel. Parca as fi un ursulet care hiberneaza.

Stiu de la ce am obosit. De la indesat 4 ani in 2 si de la cautat si sapat si incercat si iar cautat... De la aruncat cu energia mea catre toata lumea de parca ar fi boabe de orez. E adevarat, energia mea e regenerabila, uneori si eu am impresia ca functionez cu apa, migdale si dulciuri luate generic.

Uite, asta e o chestie proasta a mea. Niciodata nu ma gandesc ca s-ar putea sa iasa rau. Niciodata nu imi fac depozite, ca veveritele. Constientizarea e mama... veveritei.

Partea buna e ca am timp de cugetat. Stau si cuget, asa cum imi place mie. Nu ma mai luati cu ritmuri alerte, that's not me.

Am cateva idei.

Saturday, September 27, 2008

Dar cea mai presus dintre ele

"Chiar de as vorbi limbile oamenilor si ale ingerilor,
daca nu am dragostea,
nu sunt decat o arama sunatoare si un chimval zanganitor.
Chiar de as avea darul profetiei,
si as cunoaste toate misterele si toata stiinta,
si as avea o credinta desavarsita,
incat sa stramut muntii,
daca nu am dragostea, nimic nu sunt.

Daca intreaga mea avutie as da-o in pomeni,
si corpul meu l-as da pe foc, sa ard,
daca nu am dragostea, nu-mi foloseste la nimic.

Dragostea este rabdatoare; dragostea este binevoitoare;
nu invidiaza, nu este laudaroasa, nu se umfla in pene;
nu este necuviincioasa, nu umbla dupa ale sale,
nu se supara, nu tine socoteala de rau;
nu se bucura de nedreptate, ci se desfata de adevar.

Ea toate le acopera, toate le crede;
toate le nadajduieste, toate le indura.

Dragostea nicicand nu inceteaza.
Fie profetiile, se vor spulbera;
fie limbile, vor amuti;
fie stiinta, va disparea.

Tarmurita doar ne este stiinta
si marginita ne este profetia.

Dar cand va veni desavarsirea,
ceea ce este nedesavarsit va disparea.

Pe cand eram copil, ca un copil vorbeam,
ca un copil cugetam, ca un copil judecam.
Cand insa am devenit om,
m-am lasat de cele copilaresti.
Acum vedem intr-o oglinda, nelamurit;
dar atunci va fi fata in fata.
Acum cunosc in parte;
atunci insa voi cunoaste limpede,
asa cum limpede sunt cunoscut.

In prezent, dureaza acestea trei:
credinta, nadejdea, dragostea.
Dar cea mai presus dintre ele este dragostea."

Apostolul Pavel catre Corinteni

Pentru tine. Si pentru ea.
Nu tine socoteala de rau. Toate le indura. :)
Hai.

Thursday, September 25, 2008

Apa calda cu lamaie

Suna amuzant titlul, nu? Poate daca n-ar fi lamaia in el, vor spune unii :) Da' eu sunt sigura ca tie iti plac lamaile.

Voiam de mult sa impartasesc ceva ce eu fac de ani buni in fiecare dimineata. E un zen-like thingie :)
Beau o cana de apa calda (spre fierbinte, am dobandit toleranta. Dintii deocamdata nu zic nimic.) amestecata cu sucul unei jumatati de lamai proaspat stoarse. Mananc apoi dupa 20-30 de minute.

E ca si cum ai face dus pe dinauntru. Stomacul si intestinul subtire fiind goale in urma orelor de somn, apa cu lamaia le traverseaza si le curata. Asta e ideea care m-a atras pe mine.

Apoi am intuit sau aflat si alte beneficii. Ca stimuleaza ficatul si vezica biliara, in organism mai dizolva una-alta printre care si pietrele la rinichi, are magneziu, potasiu, are actiune detoxifianta, elimina mucusul si mai mult ca sigur are si efecte impotriva constipatiei, fie si numai din cauza regularitatii obiceiului.

Si mai e ceva simpatic: in afara organismului, lamaia e acida. Inauntru, devine alcalina :) Deci nu prea supara ulcerul, amestecata fiind cu apa.

Bonus, secretul pentru juicier lemons: le rulezi cu palma pe o suprafata tare, de exemplu pe blatul de bucatarie sau pe o masa.

Danonino loves lemons. Asta ca o concluzie.

Wednesday, September 24, 2008

Magarusul

"Trebuie sa porti de grija si trupului, sa ai mila de el. Da-i de mancare, jupane, da-i de mancare, el e magarusul nostru. Daca nu-l hranesti, o sa te lase balta in mijlocul drumului."
"Alexis Zorba"- Nikos Kazantzakis

Da-i de mancare, da-i de odihna, da-i de somn, da-i de liniste, da-i de ritm mai potolit. Ieri am hotarat ca daca, din variate motive, mie nu-mi dau toate astea, ei bine, mi-am asumat responsabilitatea pentru cineva.

Nu cade lumea fara mine. Ba chiar se poate descurca usor mai bine. Eu sunt genul care le cam complica doar pentru ca poate.

Tuesday, September 23, 2008

Dormelino

Read my lips: sleep deprivation.

Paleative care functioneaza: gel de dus energizant (daca inclini sa crezi. Daca nu... no use. Eu aleg sa inclin sa cred.), migdale (asa bine m-am luptat cu fobia fata de oleaginoase ca m-am indragostit de migdale. Suntem de vreo trei luni impreuna si eu cel putin, le mananc la fel ca in prima zi :) Sper ca si ele simt la fel despe mine.), ceai verde-negru-verde-negru-negru-cafea, somn polifazic de nevoie. Si masaj. Si reprize scurte de satanizare prin dans. Danonino recomanda cu incredere The Contours- "Do you love me".

Paleativul-sef: vizualizarea celor 14-16 ore de somn care urmeaza de azi de la 6-7 seara. So help me god. Oare a te vizualiza dormind e un nonsens?

Monday, September 22, 2008

Te joci dadaisme?

Iargori Krasangom Habvlamoz :)

Hai sa ne jucam. Spune-mi si tu ceva.

Inventeaza sau amesteca. As fi un alchimist in mizerie :) Apropos de alchimist, nenea ala de-si rade toata lumea de el, Paulo Coelho, a zis-o bine de tot: "Nu te ineci pentru ca ai cazut in apa ci pentru ca ramai sub apa."

Mi-ar placea sa joc fazan prin sms-uri. Fazan sau asociatie libera.

Saturday, September 20, 2008

Daruri primite azi

Hehehehe, ce-mi mai place mie Analiza Tranzactionalaaaaaa...

Azi, la workshop-ul 101 am primit asa:

  • copilul Danonino, o punguta de Skittles si multe zambete si vorbe ghiduse. Mai apoi, patru lingurite de prajitura cu caramel si biscuite de la Agapitos. Yummo!
  • tanti adulta din mine, un... scuze de fanatism AT, dar un stroke fabulos de fascinant de pozitiv. "Esti foarte frumoasa.". Giiiiizas, de fiecare data cand ma simt putin inconfortabil sau insuficient de stralucitoare-rapitoare ca femeie mi se intampla ceva in genul asta. Guess I shouldn't be doing it :)
  • parintele din mine, niste multumiri din tot-tot sufletul.

Cum sa nu-ti placa AT, now really...

Thursday, September 18, 2008

Ei.

De fiecare data cand sunt intr-un grup de omuleti (adica, mai mereu) ma fascineaza sa-i VAD. Cat de diferiti sunt, cat de sensibili. Cate un univers mare-mare in fiecare dintre ei, ba chiar o intreaga galaxie. Sa-i asculti vorbind, sa-i vezi cum interactioneaza, sa le privesti ochii, cate spun...

Sunt atatea priviri... cu luminite sau fara, cu zambet sau fara, cu revelatii...

Sunt fascinanti oamenii. Cate pot face si cat de usor construiesc, cum pot pricepe concepte complicate dar nu pot recunoaste ca au gresit. Cum se stiu ascunde dar apar de dupa ziduri intr-o singura clipa de deschidere totala de suflet. Cum pot trancani ore in sir despre altii si cum pot spune atat de multe despre ei cu un singur gest sau cu un zambet. Fara cuvinte.

Ma uit la poza cu o parte dintre colegii mei, facuta aseara. Pe cativa nu ii stiam decat dupa nume, dupa managerul lor si vorbisem la telefon. Acum simt ca ii cunosc. Pentru ca i-am vazut cand spuneau ca ar trebui sa-si exprime recunostinta fata de sotie, careia nu i-au spus asta niciodata, fata de familie care ii sprijina cu tot cu programul lor infernal...

Oameni pe care i-am vazut razand, invatand, cantand, fiind prieteni, chicotind ca niste copii in noroiul Vulcanilor Noroiosi :) .

Imi sunt dragi rau de tot.

Azi, pe drum, mi-am dat seama ca orice mi s-ar intampla in viata si oriunde as ajunge o sa fie grozav. O sa fie cu oameni. Desigur, daca nu mi-ar da, ca unei fraiere, lacrimile, chiar cand scriu asta, le-as putea face aceasta declaratie si cu voce tare. Asa, trebuie sa ma multumesc cu zambete si cu versiuni mai scurte din tot ce-am scris aici.

Monday, September 15, 2008

Amintiri si bule cu omuleti

Ploaie egal inauntru in tine egal introspectie egal amintiri? Ti se intampla si tie?

Acum un an eram atat de altfel :) Si-acum sunt altfel. Altfel de altfel.

Oarecum imi e dor de ce eram atunci. Parca radeam mai mult. Parca si credeam mai mult. Acum aud mai des cuvinte care se mira ca nu mai rad. Acum ma mir si eu de cum am putut fi acum un an. Acum i-as spune proasta si in maaare nevoie de ochelari. Atunci, ei bine, ramane secretul meu cum ii spuneam.

Cat de ciudat e sa vezi niste omuleti si sa nu mai simti decat amar... atat de amar ca nici nu mai simti nevoia sa le spui ce simti. Pana nici sila nu mai e asa mare, si, vorba aia, daca ti-e sila macar ti-e ceva. Trist. Nici macar cenusa. Si-mi pareai asa grozav... Sigur ti-ar fi placut sa te vezi cum te vedeam eu. Erai usor adorabil.

In weekend-ul asta am cunoscut un omulet fabulos. Omuletul Gabriela. Omuletul Gabriela are patru copilasi, aer senin si credinta ca de basm. Omuletul Gabriela e medic si lupta contra avortului. Omuletul Gabriela are luminite in ochi si vrea sa mai adopte niste copii, ca patru nu-i ajung. Niste copii pe care altii i-au aruncat. Ce-o fi in sufletul unui copil pe care nici mama nu l-a vrut, doamne!

Omuletule Gabriela, ai atins ceva in mine, nu stiu ce, dar se tot misca. Waiting for something to bubble up :)

Vreau sa primesc un cadou. Trei zile, liniste, ploaie, m&m's si mars si struguri si piersici si o patura pufoasa. Ok, hai, si vreo patru perne. :) Cartile are on me si de-acum incolo ma descurc. Ma veti gasi peste trei zile rotunda de fericire, pufoasa de lene si imbujorata (which I hate) de la scufundarea in alta lume.

Ma gandesc uneori ca ar trebui sa fiu vizibil mai lata pentru cate contraste incap in mine. Mi-a zis o tanti ca am o silueta classical hourglass. No shit, tanti dear :P

Friday, September 12, 2008

Ionut. Bondarul Ionut.


(tacere "in awe" urmata de aplauze)
Ii foarte multumesc si eu copilasului Sebi (care merge la scoala de luni!) care l-a pictat pe Ionut Bondarul cu mare dedicatie.

Thursday, September 11, 2008

Cross my heart and hope to die, varianta cu carti

Promitem solemn ca nu mai cumparam carti impulsiv si extensiv, pentru ca IwannaIwannaIwanna, pentru ca sunt fabuloase, pentru ca sunt interesante, pentru ca ne trebuie, pentru ca le cautam de secole, pentru ca rasfoiala are rezultate exceptionale....

Ne tinem de cuvant? Uhmmmm, noooot....

Asa ca decidem dezintoxicare. Daca tratament ambulatoriu nu merge, ne internam!!

Fara carti pana de Craciun :)

Exceptie unica: daruri pentru ceilalti omuleti inconjuratori.

O sa doara. (but ooohhh, the Christmas splurge!)

later-edit, to whom it may concern: accept cadouri carti, ba chiar promit sa topai de bucurie :)

Wednesday, September 10, 2008

Oamenii nu vor sa fie fericiti.

Pana azi as fi combatut aprins cu oricine (miiint! eu nu ma contrazic punct. eu tac si zambesc :) ) ca ceea ce vor oamenii este sa fie fericiti.

Astazi m-am gandit ca de fapt nu vor decat sa fie responsabili, sa-si asume o responsabilitate si sa aiba grija de ea.

Nu vor sa fie fericiti neaparat. Ma gandesc aici la toate acele perechi omulet-omuleata care se tot bosumfla unul pe altul, se tot despart, tot cauta pe altii si apoi se intorc. Vor sa aiba un sens. Iar sensul vine din responsabilitate. Nu oricare, o responsabilitate speciala.

Pe care o vor desconsidera si o vor calca in picioare de cate ori e nevoie pentru ca ei sa creasca. Numai ca de fiecare data cand se intorc o ridica, o ingrijesc, o fac iar ca noua.

"Mi-e bine cu el chiar si cand ne certam. Nu ma pot imagina cu altcineva." Asa mi-a spus. S-au despartit si-au umblat cu altii de vreo 5 ori in ultimele sase luni. Am lucrat cu ei un an intreg (stiu ca nu-i frumos daca nu esti atestat, dar am simtit ca pot si ca-mi pasa) si fierbeam de furie cand se desparteau iar.

Mi-era greu sa pricep cum poti schimba atat de des gusturile de saruturi, mirosurile de piele, potriveala mainilor...

Si azi mi-a spus " stii, tot aia cauti, ce stiai tu, ce aveai tu inainte". E perfect rezonabil sa cauti cirese in nucul cel mare atunci cand esti confuz.

Daca as fi auzit asta acum ceva vreme, as fi plans amar amintindu-mi de singura data cand m-a prins rau de tot un omulet fara ca eu sa-mi dau macar seama. As fi plans pentru ca el de fapt cauta cirese in nuc. Iar eu, nucul, abia asteptam niste maini blande care sa culeaga nucile mele, nucileeee, hellooooo, se aude acolo in spate?

Azi am auzit si am inteles. Iertasem.

Asta vor oamenii. Angajament, oricat de discontinuu. Responsabilitate, chiar daca nu sunt inca gata de ea. Chiar daca nu-i face (mereu) fericiti. Vor sa fie a lor, pentru ei.

Vor sa fie acolo. Exact ce-i atrage si la dumnezeu.

Tuesday, September 9, 2008

Corporatie, deh...

A-do-ra-bil gest!

Ti-am zis eu ca my corporation is better than yours :) Azi, pe picior de plecare, am intrat sa verific daca mai sunt cutii de carton in depozitul unde strangem hartia pentru Copacul de Hartie (unii omuleti uita ca nu mai iau cartonul de... like months!). Am gasit una si m-am mutat cinci pasi in depozitul de alaturi, unde se tin toate chestiile de curatat si unde se pune si gunoiul.

Si am gasiiiiit....
Hellene, tu est un ange :)

Sunday, September 7, 2008

Dorinte si un om fericit

Uite ceva fabulos. Sa te uiti si tu pe dorintele unui om (111 de realizat in 1111 zile! :) ). Nu orice fel de om, ci unul fericit. Si sa sezi sa cugeti. Tu ce-ti doresti?

Si sa te gandesti. Vrei sa-l ajuti?

Eu imi fac lista mea, da' schimb numerele. :)

O idee geniala, David. Chapeau!

Teasing cu bondarul Ionut

Dupa cum amenintam acum muuulta (ok, stiu, Fulga-moment...) vreme, lui Acterian i se pregateste un prieten.

Pe prietenul lui Acterian il cheama Bondarul Ionut si e foarte diferit de Acterian. Se stie doar ca din diversitate ies lucruri mult mai frumoase si mai bune si mai speciale decat din asemanare.

(acum ceva vreme, pe un camp inca neconstruit de langa zona in care stau eu a venit un nene si a scrijelit pe o bucata de pal ca "In cateva zile o sa primesc aici pepeni de dabuleni". CLM -caruta-level-marketing, that is- daca vrei, dar a functionat.)

Asa ca maine o sa primesc aici una bucata Bondar Ionut.

Saturday, September 6, 2008

Povestea Amarei cu ibrice si rosu

"Incepand cu noaptea eclipsei, multe lucruri au inceput sa fie ciudate in imprejurimi. Frunzisul a capatat treptat o nuanta rosiatica, verdele pierzandu-se putin cate putin. Amara Vornic a inceput sa uite in mod constant si repetitiv ibricele de ceai pe foc. Totul a inceput cu ibricul albastru, in care se pregatea sa fiarba apa pentru un ceai negru cu continut scazut de teina, un ceai de dupa-amiaza. Asa spunea pe capacul cutiei metalice pe care Amara o primise din Londra.

Cu gesturi mecanice intrerupte de clipocitul neasteptat al apei, Amara Vornic astepta sa se umple ibricul cand a observat ca apa a devenit rosie. Pentru ca rosu cu negru dadea visiniu, o culoare ce-i placea nepermis de mult, Amara nu a dat importanta intamplarii. A pus ibricul pe ochiul deja aprins al aragazului si a plecat.

A mai ajuns in bucatarie abia dupa o ora. Ibricul albastru era uscat, negru si fumegand iar in bucatarie pluteau nori rosii. Rosu inseamna pasiune, si-a spus Amara ridicand din umeri. Poate la ceas de seara. Amara avea 43 de ani, era fecioara si se impaca bine cu asta. Il astepta pe domnul cu pardesiu visiniu care o sarutase intr-o dimineata, in august, cand Amara se indrepta spre scoala, la sedinta de consiliu.

In ziua urmatoare, pentru micul-dejun a ars ibricul alb cu modele norvegiene albastre primit de la mama ei cand Amara s-a hotarat sa se mute singura. Din nou, apa rosie se ridicase in nori care pluteau prin bucatarie iar cativa dintre ei s-au strecurat in camera alaturata cand Amara a deschis usa. Atunci, Amara s-a hotarat sa nu se mai mire si sa se adapteze situatiei. Asta ii era usor, Amara Vornic nu se mira niciodata.

Pentru ceaiul de dupa cina, Amara a pus ibricul negru pe foc. S-a imbracat si a iesit pe usa, hotarata fiind sa zaboveasca o ora si sa nu mai tulbure norii rosii.

Odata iesita afara Amara Vornic a ridicat capul spre cer si printre frunzele care erau pe zi ce trece mai putin verzi, a zarit norii din ibricele ei adunati intr-un cumulonimbus care i-a insotit pasii toata seara. Amara era mioapa, asa ca a ignorat privirile nedumerite ale trecatorilor care nu aveau un nor rosu deasupra capului.

Functionara de la posta era la fel de mioapa se pare, caci nu i s-a parut nimic ciudat la femeia cu par zbarlit, sal visiniu si un nor rosu deasupra capului si care a ridicat un colet greu, impachetat in hartie kraft si cu o adresa din Londra frumos caligrafiata cu un marker aproape pe terminate.

Inca de pe scara imobilului in care locuia Amara Vornic de peste 17 ani mirosea a rosu. Rosu cu ghimbir, pentru un plus de precizie. Amara era o fiinta precisa. Asa fusese dintotdeauna si nu i se parea ca ar trebui sa fie altfel."

Friday, September 5, 2008

Really lovely, underneath it all



"And you give me the most gorgeous sleep
That Ive ever had
And when its really bad
I guess its not that bad"

Wednesday, September 3, 2008

Scrieri

Azi o sa-ti arat ce am mai scris eu, ca poate n-ai fost pe faza :P Evident, poti invata din asta; sa fii pe faza next time, ca sa le prinzi in direct, nu la reluare. Desi, si la reluare sunt la fel de bune. Cand eram mica si am auzit povestea aia cu vinul care are doua cai in fata lui, vin fabulos sau otet, eu am luat hotararea mea. :)

Saptamana asta am scris despre povesti. Cum ne fac ele sa radem si cum actioneaza asupra noastra bland, ca o mangaiere. Nossrat Peseschkian e un nene fantastic, anul asta CMU l-a adus si pe la noi, intr-un parteneriat academic. Secret: vreau sa-i iau un interviiiiiu. Sa-mi tii pumnii, poate mai strang astfel niste puncte de karma si reusesc sa-i iau interviul :)

Saptamana trecuta am scris despre iertare, in ton cu intamplarile din viata mea. Iarta pe cineva saptamana asta! Numai daca simti ca poti, asta ar fi secretul.

Pana acum am vorbit despre ce am scris eu. Acum iti spun despre ce au scris omuletii supercalifragilistici care imi sunt colegi :)

Never seen before!
Un indemn sa te concentrezi, sa acorzi atentie si sa VEZI lucrurile. Descoperirile, inovatia, MAGIA, sunt deja acolo. Si daca nu le vezi, apoi atunci nu le vezi :) Eventual mai si ajungi sa crezi ca nu exista si ca lumea e un loc mizerabil...

Si un articol fantastic despre Detoxifierea emotionala. Citeste si cugeta la lumea din tine. Scuze pentru cum suna, nu stiu cum sa zic mai bine despre ce scrie Marius. Si ma gandesc sa elaborez o scuza: daca de fapt pentru unele lucruri nu e nevoie de explicatii ci doar de faceri si de simtiri?