Sunday, June 29, 2008

O sa va sun. Pe toti.

Intriga. Adicatelea care m-a intrigat. De doua zile nu ma suna nimeni. Ni-meni. Adevarul e ca erau zile usor cam libere, adica libere de tot. N-aveam nicio treaba decat sa infloresc si sa-mi pregatesc petale adorabile, calcate si colorate. Sa lenevesc putin, sa mai scriu una-alta, sa citesc, sa inventez mancaruri pe care Niciu sa mi le laude cum face de obicei.

Si-uite-asa in prea multa liniste a incoltit ideea. Adicatelea, cum devine asta? De ce, par examplu, nu ma suna nimeni sa ma intrebe de sanatate, de una-alta? Ca aveam ce povesti: cat de amuzant e gelul ala folosit la ecograf, cum m-am hlizit cu doctorita de a intrat asistenta sa intrebe daca e totul in regula, ce idee de articole-trilogie mi-a mai venit pentru Empower, ce frumoasa e vara, ce mult imi place sa calc, una-alta dupa cum ziceam...

Sa ma sune cineva asa, de drag :) I'm lovable, ain't I? Pai si-atunci? Doar ca sa intrebe ce mai fac si sa ma auda. Ca sa zambesc tot restul zilei, de-aia :)

Nimeni, domn'e. Abia azi (well, ieri) ma suna Dani sa-mi spuna ca daca ma incumet sa cobor in zece minute am plimbare plus inghetata. You can buy me with inghetata si plimbari cu masina. La cat de ingrat mi se pare sa conduci, cel putin la fel de mult imi place sa-mi zboare peisajele prin fata ochilor. Daca lasi scaunul pe spate, vezi doar capete de omuleti care plutesc printre frunze si bucati de cer. Suna creepy dar nu e deloc.

Dupa ce i-am decernat premiul inexistent dar nu mai putin important de "the only person that cares about me in the www" (adica whole wide world! Nici parintii!!! Halal!) si am cochetat cu ideea de a fugi in pantalonii rosii, maieu si sandale si chei si-atat la Giurgiu, la un restaurant pescaresc foarte tare din port si-apoi retur, mi-a venit fabuloasa idee:

Daca voi nu ma vreti, eu va voi suna. In fiecare saptamana cate unul. By random. Sa va intreb de sanatate si doar ca sa va aud.

Be ze telefon pe care vrei sa-l primesti! Precum am zis, asa voi face.

Saturday, June 28, 2008

Zazen de vara

... pentru ca e cald si caldura te mangaie pe umeri si pe interiorul bratelor;
...pentru ca e multa-multa inghetata;
...pentru ca sunt plimbari noaptea;
...pentru ca noaptea omuletii se plimba si sunt mai veseli decat ziua;
...pentru ca poti dormi fara haine, una cu natura-like thingie;
...pentru ca degetele de la picioare sunt amuzante;
...pentru caise;
...pentru ca femeile care isi tamponeaza usor tamplele si gatul cu un servetel sunt tare secsi;
...pentru ca diminetile sunt mai frumoase ca oricand;
...pentru apa, apa, apa, multa apa! Apa peste tot, apa de pe strazi si mirosul de praf umed, apa din sticle, apa care canta in parcuri;
...pentru rosii. Rosii definitely rule!
...am mai zis pentru noapte? Noptile de vara sunt altfel, sunt pline de potentialitati.
...pentru hainute colorate. E fascinant sa vezi un omulet cu costum in pantaloni trei sferturi, camasa colorata si sandale.
...pentru in. In rules! And leads :P
...pentru gentile din materiale mai rough, cate iti dau fiori cand le atingi. Foarte multumesc pentru fiori :)
...pentru asteptarea mirosului de tei, pentru plimbarile cu miros de tei in care ma comport ca un terrier Jack Russell si pentru amintirea mirosului de tei;
...pentru parcuri care arata mai bine noaptea decat ziua;
...pentru multe amintiri frumoase de vara trecuta si de cealalta vara;
...pentru o clatita Normande mancata cu o singura furculita pe o bancuta de pe Nicolae Grigorescu;
...pentru ca cineva a cautat pe google "camila suzi va e mama?" Not quite :)
...pentru cadourile pe care le-am facut eu vara;
...pentru ca vara asta o sa ma descalt si o sa intru sa ma joc in apa de sub lalele. Si o sa ma ud de tot si o sa-mi placa;
...pentru ploile de vara, abia o astept pe urmatoarea :)

Friday, June 27, 2008

Atelier de testat inghetata

Am testat ieri doua inghetate noi: Betty Blue cu praline e o Nirvana in mizerie. Mare mizerie. Biacs. Me no likey.

Scufita Rosie, obsesia lui Niciu from Sibiel times, e o inghetata mica, ciudat de mica. E de la Napoca (Niciu sustine industria romaneasca de inghetata, eu pe de alta parte prefer sa-mi sustin gusturile decadente :P) si e o inghetata de capsuni, cu glazura multa (and they score here, in ceea ce ma priveste) si cu un amestec destul de interesant de capsuni inauntru, gem-like thingie. Cornetul insa e dezamagitor, se inmoaie imediat.

Cu munte de inghetata alaturi sau nu, as putea sa stau ore in sir pe o bancuta in parcul cu lalele, sa ascult apa si sa schimb vorbe. Asupra Niciului apa a avut efecte soporifice. Eu am intrat doar in the talking mood. In blocul ala mare, cu banner, cineva invata pentru proba scrisa la romana de azi. Stiu eu sigur.

Si obsesia:

"There must be a reason for all the looks we gave
and all the things we never said before
So what's the score?"

Inner beauty

Mai deunazi, in cadrul procesului de cercetare si investigare totala a lui Danonino, o tanti doctorita fabuloasa si draguta foc mi-a facut cele mai ciudate complimente ever heard:

"Ia uite ce colecist frumos, da, un colecist de-a dreptul frumos" (eu, blush-blush)

"Toti lobii ficatului arata exceptional, Daniela. De fapt, se si vede pe tine" (unde, ce, cum? but still blush-blush)

"Esti si foarte hidratata, nu am mai avut demult un pacient fara pic de nisip la rinichi, la ce apa dura avem noi in Romania...." (ah da, punctul meu forte. They call me ducky, among others.)

Continuand tot asa pe fiecare organ, am ajuns sa-mi doresc sa ma port pe dos. I would probably shine :)

Ca sa nu mai zic ce mi-a crescut self-esteem-ul de cand stiu ce organe secsi gazduiesc. Talking 'bout inner beauty...

Thursday, June 26, 2008

Cont curent SFLT

Relatiile dintre oameni seamana teribil cu procesele bancare.

Omuletul pe care l-ai cunoscut iti deschide un cont la el in suflet. Initial depui in acel cont. Ca e curiozitatea, ca e inceputul, ca e noutatea, whateva'. Si apoi ti se retin comisioane: x% din ce depui. Nu te mai potrivesti la program cu banca, prea are orar de mamici care alapteaza. Nu mai ajungi, fizic, sa depui nimic.

Esti atentionat. Hey, you, vezi cu overdraft-ul ala...

Tot folosesti din cont si nu mai pui nimic (asta e naspa, crede-ma, am luat 9 la contabilitate). Ai debite la omuletul ala. Ce are el la tine, doar tu stii.

Intreb si eu: ce ne facem cu aia care si-ar dori cont la noi dar sunt prea noi, nu-i cunoastem?

Uite-asa se mai verifica o data paradoxul bancherului: mai degraba am deschide overdraft si linie de creditare unuia care nu are nevoie de la noi dar ia, ca e comod decat cuiva nou, care poate are nevoie si pe care nici nu ne mai obosim sa-l cercetam.

Wednesday, June 25, 2008

"Your Best Year Yet", Jinny Ditzler


M-am uitat la ea cu neincredere totala, spranceana ridicata and all. O carte gri perlat, cu stelute colorate pe coperta. Stelute roooooz si stelute bleu-ciel. Scrisa de o tanti pe care o cheama Jinny (the only Jinny I know is the Jinny from Harry Potter). Jinny cu "y". Recunosc, pentru cateva secunde m-am intrebat ce cauta pe biroul doamnei care o citea, a most brilliant young lady dealtfel.

Nu stiu cum arata Jinny Ditzler dar ma jur ca eu mi-am imaginat-o pe data cu par cret si infoiat, o bentita colorata si imbracata in any of the following: rooooooz/lila/turcoaz/galben lamaie si purtand o gentuta din-alea de fufa de liceu, din blugi.

Halal impresie initiala :)

Am luat-o sa o citesc because I had to si iacata ce-am descoperit: un program de life-control si goal-setting simplu, de un bun-simt urias, cu pasi usor de aplicat si cu potentiale urmari uriase.
Intreaga carte este un exercitiu extins de introspectie si evaluare pe de o parte si planificare si responsabilizare pe de alta. Cartea poate fi parcursa in doua feluri: pe lung sau pe scurt. Fie o parcurgi pagina cu pagina fie treci la ce te intereseaza: Planul.

Programul "Best Year Yet" este alcatuit din zece intrebari. Tanti Jinny (sigur poarta cercei cu clips, la numele asta!) zice ca iti ia 3 ore sa-l parcurgi cu tot cu introspectia de rigoare si iti promite ca anul urmator o sa fie altfel: mai bun.

Cele zece intrebari:
1- What did I accomplish? (anul trecut)
2- What were my biggest disappointments?
3- What did I learn?
4- How do I limit myself and how can I stop?
5- What are my personal values?
6- What roles do I play [in my life]?
7- Which role is my major focus for next year?
8- What are my goals for each role?
9- What are my top ten goals for next year?
10-How can I make sure I achieve my top ten goals?

Si uite-asa mi-am gasit eu paradigma care ma limita: "Lucrurile nu se pot repara". Legaturi cu oamenii, mostly. Jinny Ditzler propune rescrierea. Si am rescris: "Orice poate fi facut mai bun."

Printre ele, anul care abia a inceput. Ieri.

Tuesday, June 24, 2008

Cum se creste

(de la o durere de acum 8 luni...)

Sunt doua tipuri de cresteri: schimbarea vocii si durerile de oase.

Schimbarea vocii e cresterea aia vizibila. Cresti sub ochii tuturor, faci tampenii, ti-o iei, te ridici sau nu. Ceilalti te vad dezorientat, prabusit. Pentru ca, surpriza, chiar esti. Dezorientat si prabusit.

Durerile de oase se intampla inauntru. Strangi din dinti, asta faci. Ceilalti te vad uneori zambind. Asa, ca japonezii cand se simt naspa-naspa.

Cu toate ca nu sunt omul secetos, care sa se abtina prea tare de la un plans sanatos, am crezut mereu ca unele actiuni nu fac decat sa te afunde in ele. Ca un 4x4 in desert, care apasa pe acceleratie in mijlocul dunei de nisip: se cam duce inauntru.

Plansul si durerea afisata sunt astfel de accelerari in mijlocul dunei de nisip.

Plangi cat vrei dar stai in coltul tau. Plangi si cand ai terminat ridica-te.

Cati oameni ar mai aprecia fluturii daca acestia din urma nu ar avea bunul simt sa-si acopere goliciunea in transformare?

Cum se creste? In cocon se creste. Pentru ca atunci cand iesi sa-ti fie clar cine te vede inca omida.

Sunday, June 22, 2008

Care nu se mai termina

Ma uimesc de fiecare data cand imi descopar un mecanism de functionare: ma incanta procesul prin care am ajuns la el, o scurtatura pentru mai-bine. Mi-e putin ciuda de faptul ca sunt ca o papusa; am arcuri in interior care ma misca, am butoane pe care pot apasa pentru a obtine comportamentul X.

Am descoperit ca la mine informatiile se aseaza mai bine daca merg. Invat bine cand fac ture prin casa :) Spun povesti mai inspirate daca ma scoti la plimbare si nu ma pui sa stau pe banca. I actually hate sitting.

Eu cand primesc multe informatii vreau sa le si rumeg, asa ca o iau pe jos. Uneori informatiile sunt atat de dense ca o iau pe jos pana acasa.

Mai aflu ceva, mai dau o tura sa se aseze gandurile, sa ma asez eu, omuletul nou care sunt dupa noua informatie.

Cand sunt omuletul nou, nu mai stau la adresa de dinainte. Am alt drum spre casa.

De fapt, mergem toti pe jos. Casa la care facem aluzie in expresia "o iau pe jos pan-acasa" nu exista. Nu existam decat noi, cei care devenim cautandu-ne casele.

Noi si drumul...

Saturday, June 21, 2008

Am zis si scris

Ca de-aia chicotesc eu frate tot timpul... :) Si nu sunt deloc ciudata, am mai dat astazi de un omulet care una-doua rade :) Si rade cu ochisori incretiti :)

Am scris asa:

Optimism, lectia 1. Ce mai faci?
Optimism, lectia 2. Zambetul. Larg.
Optimism, lectia 3. Tehnica microscopului.

Restul lectiilor, in particular :) Includ multa chicoteala, oricum. Ca sa stii :)

Si-am zis o mare intelepciune: cand e treaba complicata, nu te vari in ea :) Niciu can testify!

Mi-am mai dat seama ca as face bine sa-mi scriu pe frunte
" Quoi ?
Qu'est-c'qui te fait croire que moi j'ai peur
Qu'est-c'qui te fait penser que je pleure?"

Ca sa ma traduc si altora. Ca doar nu stiu toti d... (whatever, ar suna ciudat...)...-eza :)

Friday, June 20, 2008

De retour

M-am intors :) Mai mare cu un an, incredibil de impacata si curios de fericita :) Multumesc mult de tot!

M-am intors cu un nou autor pe care il pot vedea in fata mea, il vad cum scrie, il vad cum inchide ochii cand vrea sa extraga o esenta. Desi mi s-a naruit visul infatuat ca eu am inventat conceptul de "doliu" :)

M-am intors cu un citat in care am gasit exprimata mai bine decat am putut eu sa o fac ideea de recunoastere subita a tot ce esti tu in omul pe care abia l-ai intalnit. Da, continui sa am mila fata de saracii care isi neaga posibilitatea indragostirii "la prima vedere": nu e un concept lipsit de cel mai elementar bun simt. Din contra: sa stai intr-o relatie pe care o biciuiesti si o dresezi ca sa faca frumos doar pentru ca iti refuzi ceea ce inca nu ai trait e lipsit de bun simt.

De fapt, ce e indragostirea la prima vedere daca nu gasirea familiaritatii in cel din fata ta? Sa poti sta cu un om ore in sir, sa nu vrei sa pleci si sa-ti fie bine :) De cand e familiarul si binele o prostie lipsita de bun simt?

"Oare relatia de iubire nu este tocmai acest viitor posibil nesigur care se intrevede uneori in anumite trairi promitatoare si exceptionale a caror transfomare in sentiment ramane totusi sub forma unui potential imprevizibil, la intretaierea a doua traiectorii de viata in schimbare?
La intersectia a doua elanuri patimase sau in atractia a doua miscari aflate una in cautarea celeilalte si care se recunosc in nemarginirea unui parcurs de viata? Ce curios este destinul unei intalniri magice dintre doua fiinte! Ce miraculoasa este alchimia afinitatilor elective si intuitive, a trairilor si a sentimentelor oferite si primite!"

Jacques Salome, "Curajul de a fi tu insuti"

Monday, June 16, 2008

Tandretea printre cuvinte

Cativa carora le-am spus ca eu vad aura perechilor de indragostiti au zambit ca unui copil care spune prostioare adorabile. Adorabile, dar prostioare.

Am mai vazut o aura azi. Posibil ca ei nici sa nu stie ca va fi. Va fi, am vazut :) Mergeau alene pe marginea Herastraului. Ea manca o inghetata vernil, probabil de fistic. El ii povestea despre un loc anume, nu am prins decat o frantura de conversatie; spunea asa: "e asa frumos ca nu pot sa exprim, te duc eu acolo, sa vezi, sa-ti arat, mergem, o sa vezi". Si zambea din toti porii. Mi-a trecut toata sfarseala de dupa opt ore foarte intense, for I especially like multitasking...

Cuvintele lui erau moi, cuvinte de om care stie cum. De om caruia nu-i e teama de cuvintele alea care vin de dinauntru, care vin singure, fara sa-ti dai seama si fara a le putea controla. Daca stai sa te gandesti, adevaratele cuvinte, care spun cel mai mult despre tine.

As vrea sa stiu cum sa descriu privirea lui. Nu o privea pe ea, privea in jur, privea lumea altfel. Pentru ca e simplu sa ti se insenineze privirea cand te uiti la un om drag. Oricui i se intampla. Sa pastrezi seninatatea si cand intorci capul inspre lume, asta e intr-adevar deosebit. Privea in jur cu un drag pus in el de alta fiinta. Privea cu ochi de om care stie sa mangaie.

Mi-e ciuda ca nu stiu cum sa spun mai bine... Stralucea. Cuvintele sunt prea tocite uneori pentru ce ne arata lumea.

Saturday, June 14, 2008

Asculta-ma

Te-ai uitat in oglinda lately? Ai doua urechi si o singura gura. Ca sa asculti mult si sa vorbesti pe jumatate din cat asculti.

Recunosc, sunt plina de filtre. Unul dintre ele e ca oamenii care vorbesc mult sunt mai putin profunzi decat aia mai tacuti. Mi se pare o observatie de bun-simt ca atunci cand vorbesti vrei de fapt sa demonstrezi ceva. Sa te demonstrezi. Look at me, am I [insert characteristic here] or what?
Omuletii tacuti absorb: ei stiu tot ceea ce stiau si in plus au aflat si ceea ce stii tu. Beat that!

Cand vorbesti, mintea ta e ocupata sa aseze sensul dorit si cuvintele potrivite in fraze. Fraze pentru ca prea rar oamenii care vorbesc mult folosesc propozitii. Sau punctul, as a matter of fact. Cand asculti consumi mai putina energie deci poti face mai multe: observi ce se intampla in jurul tau, observi limbajul nonverbal al celui care nu mai tace, faci tot felul de legaturi, te poti uita in tine sa vezi cum te simti cu spusele lui.

Partea neplacuta a vorbitului in exces e atunci cand vrei sa fii ascultat si te trezesti cu un mecanic care vrea sa te repare... Uneori e mai usor sa observi firul logic al gandurilor tale daca le spui cu voce tare, cu atat mai bine daca nu le declami peretilor ci unei fiinte rationale, dotata cu lobi prefrontali :)

De ce or crede unii ca-i chemi ca sa le ceri sfaturi, beats me. Cu tot respectul pentru sfaturile tale, mai taci odata! Are Eugen Istodor o vorba pe care nu mi-ar placea sa o folosesc. Desi chiar azi mi-au provocat-o niste domnisoare care purtau gentute mici cu bretele mici din.... blugi... And I quote: "Muriti, ba!"

Nu te-am chemat cu trusa de scule, sa-mi fii mecanic si sa-mi rezolvi cu indemanare toate problemele. Crezi ca le-ai rezolva mai bine ca mine? Infatuarea asta :) Cam semanam noi doi...

Te-am chemat sa-mi dai din timpul tau. Si din linistea ta. Timp si-atat. Sa-l umplem impreuna.


Aaaa, si m-ar face sa ma simt tare bine daca nu ti-ar fi teama de tacere. Cand doi oameni pot tacea impreuna si niciunul nu se simte aiurea, stingherit, e semn ca acei doi oameni pot face multe altele impreuna
:)

Shhhhh....

Sunday, June 8, 2008

Stare de incantare

Cum se sta in starea de incantare: cu picioarele incrucisate intr-un semi-lotus (functie de flexibilitate :P ), pe balcon. Sub fund, pernuta moale. Lateral, cana mare cu ceai fabulos. Se miroase aerul cu mult tei.

As vrea sa am plamani uriasi. Cei mai mari plamani din lume. Sa inspir si sa intre tot mirosul de tei din cartier. See, I'm kind, mai las si pentru altii. As vrea sa miroasa mereu a tei. Mereu-mereu. Vreau sa fiu tei. Vreau sa miros a caldut, a noapte, a multe cuvinte cu multe sensuri, a sclipiri in ochi, a plimbari.

Oare exista un parfum cu miros de tei? Dani se oferea acum o saptamana, la ultima noastra plimbare de dinaintea zborului spre tari cu lanuri de lavanda (did I say I hate you?) sa-mi fabrice el parfum de tei. M-am impotrivit. Metoda mai fusese utilizata o singura data, cand domnul si fratele lui, ambii in varsta insumata de 11 ani, au vrut sa faca un parfum pentru mama lor. Au amestecat diferite substante, care mai de care mai dubioase. Blame me for not taking the offer...

Cand o sa gasesc un parfum care sa miroasa a tei o sa-mi comand o cisterna :) Si-o sa-l pulverizez peste tot si-o sa-mi fac vara mea. Cand vreau eu. Sa depinzi de toanele naturii nu e corect deloc. Puf-puf. Vara.

Da! Militez pentru anotimpuri individuale si personalizate. Eu o sa fiu mai mereu in vara cu tei pe inserat. Vara calduta, cand aerul iti mangaie umerii. Si-o sa-mi fie drag sa intalnesc cate-un prieten cu fular si manusi, care sa-mi daruiasca un bulgare de zapada perfect rotund. O sa stau putin la el in anotimp, cat sa mi se topeasca pe nas cativa fulgi de zapada. Si-apoi o sa-i strang mana inghetata dar vesela si o sa plec mai departe cu vara mea si cu mirosul meu de tei.

Iar daca o sa dau peste cineva in anotimpul caruia ploua trist, cu picuri reci, o sa-l trag de mana in vara mea si o sa-l tin acolo pana zambeste.

Voiam sa scriu despre altceva si mi-a iesit asta. Observ ca oamenilor li se intampla astfel de lucruri mereu. Au niste planuri si intr-o zi apare o schimbare. Schimbarile sunt mereu colorate. Unii aleg sa fuga inapoi, altii aleg culoarea. Aceasta cugetare a fost instantanee.

Miroase a tei peste tot. Inchide ochii si inspira. Umple-ti plamanii si lumea cu miros de tei! Hai!

Saturday, June 7, 2008

Oaia noastra

Te rog, deseneaza-mi o oaie. O oaie vesela, care sa traiasca mult. Sa manance cat vrea ea si cat incape. Eu am multa iarba de dat.

O oaie pufoasa, cu ochi rotunzi si lenesi. Oaia noastra (pentru ca o sa fie oaia noastra :) ) nu o sa fuga nicaieri. De-aia nu am nevoie de lada sau funie. Oaia de la tine o sa stea. O sa stea, da?

O sa faca tot felul de giumbuslucuri si o sa ne faca sa radem. Aaaa, si oaia noastra nu o sa manance flori. O sa stie ca florile sunt plapande si ca se dau viteze cu spinii lor. O sa-i fie drag de florile astea prostute, asa colorate si naive.

Hai sa o desenam impreuna, hai!

Wednesday, June 4, 2008

Ohmmmm

Intre un ohmmm si alt ohmmm, repeta dupa mine, Danelu' : nu poti controla sau influenta schemele si temerile oamenilor. Fiecare vede in lumea asta si in ceilalti ce poate.

Sunt zen, sunt una cu natura, sunt Buddha. Cred ca ma duc sa-mi mai rasfir pietricelele cele albe din my inner zen gradina :)

Sunt zen, sunt Buddha. Ohmmm-ohmmm-like thingie?