Saturday, May 31, 2008

Citiri linistite pentru zile de haos

Luna mea iunie va tinde spre haotic. Adica o sa fie cu plecari si intoarceri, cu muuulte-multe deadlines, cu multe intamplari :) Asa cum imi place mie cand nu-mi plac linistea si ritmul tantric, care dealtfel imi plac de mor cand nu-mi plac repezeala si haosul. Eu am inteles tot.

Note to self: sa nu mai zici "imi place de mor". Ca nu mori tu din atata placere :P A doua nota ar fi ca am mai descoperit un omulet nascut pe 18 iunie, Diana. A treia nota, ca nu cumva sa uit (ha!!!) de ziua mea dau acadele colorate.

Si pentru ca am terminat cu notele, azi voiam sa-ti spun ca din cauza de haos nu o sa prea scriu chestii noi. Pe cale de consecinta, o sa le dau de capat zecilor de draft-uri. Poti sa-i zici si tratament intensiv contra perfectionismului. Oricum, ma prinde bine si imperfectionismul. Sa alergam mai iute, dara...

Tot verificand analytics-ul (poti sa crezi ca inca mai descopar chestii la ceva ce folosesc de un an???!?) m-am convins de o chestie pe care mi-a spus-o cineva, tot geaman si domnul. And I quote, daca aduni la un loc toti omuletii atat de diferiti cu care umbla sau doar se invarte un geaman, pui de o adunare a natiunilor unite. Asa si cu cele mai citite post-uri powered by subsemnata.

M-am gandit sa-ti arat si tie, asa ca o sa le listez mai jos. Le citesti si tu in urmatoarele zile, cand la mine incepe sezonul de haos :)

Uite-le, sa citesti si sa-ti fie drag!

Dan Puric, "Cine suntem"- disectie plina de taine
Ceai alb
Ascultarea activa
Ziceri bune
Strugurii s-au copt in lipsa ei
De unii oameni te apropii tiptil
Jocuri
Clubul de citit oameni
Ma angajez sa te iubesc
Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor
Mic studiu incomplet despre unele carti magice
Despre Oscar si Tanti Roz
Recenzia ca paradox
Cartea de capatai a hedonismului
Noua arta a timpului
Povestire cu Patrocle si cu ganduri
Trei intr-o barca- Jerome K. Jerome
The case fos sms
Analiza unei semi-injuraturi
Aud voci
Iti propun un mancat in grup
Multumesc+zambet
Will you still call me Superman
Moartea in textura somatica

Friday, May 30, 2008

Zen-like thingie

Vorbeam alaltaieri cu cineva care imi povestea ca e tare furios: fusese jignit si avea de gand sa ofere o lectie, doua. Which I never approve of, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Mi-am dat seama ca eu nu sunt deloc reactiva in astfel de situatii. Raman calma, nici nu pot spune ca sunt afectata prea tare.

Eu ma supar tare de tot doar in doua situatii: cand fac prostii din neatentie si cand cineva ma dezamageste. Pentru ca nu ma dezamagesc cu una cu doua si pentru ca eu imi pun tot sufletul in palma pentru oricine, mi se pare cel mai natural lucru de facut. Cineva ar trebui sa o faca lata de tot ca sa ma determine pe mine sa nu mai vreau sa-l privesc in ochi.

Iar primul caz e de fapt o auto-dezamagire. Ce ma mai distram primavara trecuta, cand mergeam eu pe la tot soiul de interviuri cu indivizi care zambeau condescendent cand le spuneam ca sunt perfectionista... In ignoranta lor (imparatia cerurilor ii asteapta cu portile date de perete, I figure!), habar nu aveau cum devine aia sa renunti la ceva pentru ca nu o sa fie perfect, sa nu te duci pentru ca nu o sa-ti iasa by the book, cum devine sa nu-ti ierti nimic.

Asa, acum revenind la faptul ca eu sunt orice altceva dar nu reactiva... M-am suspectat la un moment dat ca ar fi vorba de nepasare deghizata. Nu e. Mie imi pasa, cine nu crede ar putea auzi o poveste tare dureroasa. Daca ii pasa, evident. Cum m-am indurerat eu singura cand mi-am dat seama, prea tarziu, ca am indurerat pe cineva.

Am identificat insa o componenta de egoism. Caci Danonino e egoist. Stie ca are darul de a inveseli oameni, de a-i face sa rada si sa se simta mai bine ca inainte de Danonino. Pentru ca e si cam comod, Danonino se gandea sa se faca sit-down comedian :) Numai ca Danonino nu ar inveseli oameni daca nu ar fi la randul sau vesel. Nu poti sa dai, daca nu ai. Simplu. Daca vrei sa ajuti oameni, nu dai tot ce ai tu pentru ca trebuie sa te mentii la un nivel care sa-ti permita sa regenerezi resursa pe care o dai altora. Dar aici e o intreaga teorie, am sa o dezvolt altadata. Acum e imperfecta (sshhh, taci din gura).

Asa ca eu raman calma. Poate pentru ca eu cred in energii si pentru ca eu cred in mine. Asa ca nu se face sa-mi pierd energia pe ceva neimportant. De fapt, nu stiu daca e neaparat neimportant cat il fac eu sa fie astfel. De ce ai considera un eveniment faptul ca cineva se poarta urat sau neplacut cu tine?

Daca o sa-i para rau si o sa vrei sa-l ierti? Cand ai facut un eveniment important din supararea aia, o sa-ti fie greu. Plus ca... o sa iesi cu un minus la energie si cu plus la suferinta.

Sa nu mai vorbesc de creier... furia te face sa "gandesti" cu amygdala si sistemul limbic. Ghilimelele sunt cu bold, dupa cum vezi.

Calmul ar putea fi the new black, cand vine vorba de eficienta personala.

Sunt Buddha :) , ma duc sa mai rasfir pietricelele cele albe din my inner zen gradina.

Sa fii calm, auzi?

Thursday, May 29, 2008

Deseo del dia

Data viitoare cand ma vezi, sa ma imbratisezi strans-strans, da?
Sau if you read this, you owe me a hug :)

Ganduri by papadie delivery

Am primit pupici ratacitori prin Katmandu :) Really-really. Acum, cam cata lume a primit pupici din Katmandu? Iti spun eu, nimeni inafara de mine, I'm one lucky-lucky girl :)

De cand scriu pe Empower.ro am primit doua mail-uri teribil de emotionante. Ba eu va multumesc. Mult de tot! Chiar, tu ai intrat pe Empower.ro pana acum? E tare dragut, o sa te umple de energie si de zambete in fiecare dimineata. Ca sa nu mai vorbesc despre informatiile si omuletii foarte variati. Me likey varietate si zambet.

Azi de dimineata nu mai era nicio papadie in Herastrau. Monstrul papadiilor venise si le furase pe toate, probabil. Asa ca cele trei papadii din cescuta de pe biroul meu au ramas tot trei (si nu le-a suflat nimeni :) ) Stiai ca atunci cand sufli intr-o papadie gandurile tale ajung la omuletii la care trebuia sa ajunga dar nu aveai tu curajul sa le spui? Asta ar fi fabulos. You've got gand arrived by papadie. Gand told me to tell you that [insert simtire here].

Azi am avut Induction cu un tip tare interesant, care a insistat sa-mi spuna "dumneavoastra" pana in ultima clipa. Daca ma cunosti, probabil ai observat ca eu si "dumneavoastra" it's a total nonsense :) Omuletii pe care ii angajez eu sunt absolut fascinanti. Pana acum nu a fost unul sa nu aiba o poveste. Povestile, oamenii, inghetata si sa invat sunt lucrurile care imi plac mie (bine, si alte cateva pe care nu am sa le detaliez si nici macar nu am sa le numesc aici :) )

Am mai spus cat de mult imi plac diminetile? Azi de dimineata pe la 5:40 m-am asezat cu cana de apa calda cu lamaie pe prag in balcon. Am vazut cerul rosiatic, am simtit racoarea pe umeri si pe gat, am mirosit linistea si am inceput sa rad de fericire. Inca o zi in care o sa ies iar in lumea asta plina de miracole mici cu sensuri mari.

Multe, multe zambete :)

Abia astept Bookfest!

Am topait de cateva ori intr-un sotron de pe aleea cu intrarea de la Aviatorilor. Un sotron roz, desenat probabil de o printesa cu doua codite si cu pantofiori glazurati cu capsune. Si sosetute cu dantela, de nelipsit din garderoba oricarei printese care se respecta :) Pana si eu am!

Tuesday, May 27, 2008

Esti o bruta senzuala si seducatoare!

Am citit acum cateva luni o carticica aparent superficiala si “ de vara”. Se numea “Cartea de capatai a hedonismului”, am si scris despre ea aici. Rasfoind in cautarea unui numar de telefon pe care mi-l notasem in aceeasi agenda, am dat de o serie de afirmatii pe care autorul le recomanda intru placere nerusinata si fara limite.

And I quote:

"Sunt o bruta senzuala si seducatoare."

"Nu ma atrag suferinta ori abnegatia."

"Energia mea este prea pretioasa si nu trebuie risipita."

"Sunt propriul meu mos craciun."

"Viata e scurta, asa ca trebuie sa ma imbrac frumos." (couldn't agree more!)

"Daca vreau un lucru inseamna ca e potrivit."

"Cumpatarea este intotdeauna optionala."


Care mai e bruta senzuala si seducatoare?
Hands up in the air! :D

Monday, May 26, 2008

Drafts

Am nu mai putin de 20 de draft-uri :) Intre ele, unul despre strategia judo extinsa la relatii. Tricotez la el de atat de mult timp si nu e niciodata perfect :)

Asta am vrut sa spun, ca obisnuiesc sa las in urma mea multe draft-uri. Si ca le cunosc in permanenta numarul si nu am sa le las asa, draft. Chiar daca sunt imperfecte. Unele chestii trebuie terminate. Unele cercuri trebuie inchise.

Aaaa, si abia astept sa fiu bunica. O sa fiu o bunica cocheta, colorata si foarte eleganta. Asta ca sa fie clar. Si o sa ma topesc de drag cand o sa aud "salumanapentlumasa", chiar daca dupa o inghetata si o vata de zahar mare-mare si intinsa pe tot boticul.

Azi m-am prezentat la munca deja imbufnata si toata lumea s-a mirat. Gandul ca eu imbufnata sunt un fel de nedorita minune a lumii mi-a facut mai bine :)

Sunday, May 25, 2008

Penelopa nu fuge niciodata. Sta.

Mi se pare fascinanta la oameni puterea de a astepta.

Ca o penelopa, tesem trecerea timpului si asteptam. Apoi, cand se face vremea sa terminam tesatura, o desfacem pe furis. Pe furis de noi insine, uneori.

Hai, sa mai astept putin. Inca putin. Doar de data asta. Inca o luna. Inca o vara. Inca un an. Inca o crestere. Inca o simtire.

Am invatat sa astept abia in ultimii doi ani. Am invatat si m-am perfectionat in asteptare in acelasi timp. Credeam ca stiu sa astept. Insa unii oameni din jurul meu ma invata lectii ravasitoare despre asteptare. Nimic nu stiu despre cum e sa astepti pe cineva. Nimic despre cum sunt noptile tale, nimic despre diminetile in care nu-ti vine sa te dai jos din pat pentru ca te simti pe jumatate mort. Nimic despre cum e sa traiesti asa de un an si multe, multe bucati de luni.

Eu nu as putea. M-as revolta cu toata forta mea. Eu stiu si cred ca viata mea trebuie sa fie frumoasa si colorata. Nu as putea trai moarta pe jumatate asa ca trebuie sa-mi rezolv eficient durerile, oricat de lung ar fi acest eficient. Nici de drag si de amintiri nu le-as pastra.

"The only thing I've got left of us with me every day is the pain I still feel when I remember." O sa scriu intr-o zi despre tine. Poate ca o sa scriu si despre noi.

De ce-i asteptam pe cei care nu mai vin? De ce-i chemam? Si ei, de ce vin, daca tot nu au de gand sa stea for good?

Go now, we'll meet again if we really (still) want it.

De ce nu fuge Penelopa niciodata? Run-penelope-run--like thingie.

Saturday, May 24, 2008

Ma angajez sa te iubesc

Afirmatie: un job si o relatie sunt in prea multe privinte asemanatoare.

Exista trei tipuri de angajati, in functie de fidelitate/loialitate:

1- Sunt unii care cauta in permanenta o oferta mai buna. Care fug putin de la munca sa se duca la un interviu. Isi inseala angajatorul, care-i crede la dentist sau la inmormantarea matusii. Sau la o bere cu baietii. Sau intr-un loc pe care nu l-au declarat. Si intr-o zi anunta ca au gasit o oferta mai buna. Mama lui de pachet...

2- Altii in schimb, cand au gasit locul in care se simt in largul lor mostly, stau acolo. Se minuneaza de norocul lor, se lauda si altora. Incearca sa repare cand apare o crapatura, negociaza. Nu pleaca atata timp cat sunt constienti ca se mai putea face ceva. Rabda, termina proiectele la timp chiar daca pierd noaptea si nu se supara cand sunt taken for granted cateodata. Se bucura ca niste copii cand sunt acceptati si apreciati. Loialitatea e din alt film, cateodata.

3- Un al treilea tip de angajati sunt cei care pleaca irevocabil si brusc si apoi se intorc la fel. Incearca si prin alte parti, cu mai mult soare si cu iarba mai verde si mai deasa si se intorc cand vad ca e cam nu-stiu-cum iarba aia pentru ei. Angajatorul, desi jignit si obidit, ii primeste inapoi. Se uita la stampilele "de la celalalt" cu un junghi in inima. Ii e in acelasi timp si bine si scarba ca s-a intors. Ii e scarba ca l-au primit inapoi, chiar daca facea treaba buna.

Oare cei care angajeaza oameni din cea de-a treia categorie isi dau seama ca acolo unde s-a rupt firul si au facut acum un nod legatura e slaba si vulnerabila? Sau cred atat de mult in parabola intoarcerii fiului ratacitor? Nu cumva fiul ratacitor face paguba cam mare pentru bucuria generata? Intreb si eu...

Friday, May 23, 2008

DD/AT


DD/AT.
Daniela David/analist tranzactional :)
Sau Doua Degete/arta transformarii.
Sau De Dincolo/abisala tocanita.
Sau orice.

Niciodata doar alb si negru. That's boring. Lacking life.

Acum un an, exact acum un an scriam despre Oscar si Tanti Roz.

Thursday, May 22, 2008

La multi aaaaaani Danonino!

Ia te uita, blogul lui Danonino face azi un anisor :) Imi plac zilele consecutive, pline de sarbatori. Think bomboane, think felicitari si pupaturi, think multi omuleti veseli.

Asa ziceam pe-atunci...

Note dupa ploaie

Countdown to inflorirea teiului din fata ferestrei: 20. Starting today.
Pofte inexplicabile de a ma imbraca in alb, inca de ieri. Cine sunt eu sa le rezist? Pai, pe bune acum, incearca tu sa rezisti unei pofte inexplicabile si numai aia o sa-ti umble prin capshor.

Propun tratarea poftelor cu adancire si decadenta. Sa ne respectam poftele, zic. Ploaie is bliss, chiar daca e uda.

Tuesday, May 20, 2008

Doamna de la Romana vs. o sa mor

Whatta day... azi am umblat numai pe la doctori. M-am cautat. M-am si gasit, ce-i drept. Bref, o sa mor.

In incercarea mea de "think happy thoughts, think happy thoughts" mi-am amintit de doamna de la Romana. Adorabila doamna. Neaparat sa te duci sa-ti cumperi ceva de la ea. De multe ori m-am gandit sa-i spun ceva frumos, sa-i multumesc si sa-i aduc un buchet dragut de flori colorate, dar mi-e ca incepe sa planga de emotie. Noi, plangaciosii, ne recunoastem intre noi de la departare :)

Vinde la un fel de butic din statia de metrou, intrarea de la coloane. Vinde si zambeste si multumeste. Cred ca ar putea vinde si anvelope si holtzsuruburi la fel de frumos cum vinde caramele si Mars.

Nu ma pot abtine sa nu merg sa cumpar ceva de la ea cand trec pe-acolo. Chiar daca nu am nicio treaba cu metroul. Zambeste cu toti dintii, din tot sufletul ei si probabil ca si din sufletele pe care le are de rezerva.

Un zambet iti poate schimba toata ziua. Sa nu mai vorbim de gandurile triste si ... cam ingrijorate. Cica grijile mor daca nu au ce manca. So help them god. Eu ma duc sa ma tin ocupata cu chestii amuzante.

Apropos, stiai ca poti sa te faci sa razi singur? Dureaza doar vreun minut de hohotit "de incalzire". Gata, asta fac!

Sunday, May 18, 2008

Saturday, May 17, 2008

Cald si tei

E vara, am zis eu ca e vara. E caaaaald de tot. Am descoperit un parfum fabulos, Bvlgari Soir pentru barbati (si-asa am eu mai mult testosteron decat trebuie...).

Atata zic, ca am scris cam multe prostioare aseara (;)): melc de plastilina, Max adorabil, tango si am primit o floare de tei.

Abia astept plimbarile de noapte si de tei.

Asta ma obsedeaza. Nimic nu e mai frumos decat un om caruia ii e drag si nu prea, de fapt nu stie...

"Ne t'en fais pas
Il ne faut pas m'écouter
Je disais ça
Sans trop y penser

Quoi ?
Qu'est-c'qui te fait croire que moi j'ai peur
Qu'est-c'qui te fait penser que je pleure
Dis que tu me retiendras"

Garou, biensur

Friday, May 16, 2008

Ecce

Save to disk. Yes.

Mi se intampla uneori sa vad atatea lucruri frumoase si atatia oameni fascinanti ca  imi vine sa-i arat cu degetul si sa le strig si altora sa se uite si sa-i vada. Insa asta cica nu-i frumos. Asa ca le inregistrez aici.

Un domn cu vizibil de multe handicapuri mai mici statea, ca si mine, la o coada stufoasa la inspectorii ITM. Arata ca si cand si-ar fi dorit sa starneasca dezgust si cautaturi de mila. Probabil fusese scos cu forcepsul la nastere, caci elementele care-i alcatuiau chipul pareau a fi fost opera unui pictor cubist. Si asta nu era tot, se spune ca te obisnuiesti pana la urma cu orice fel de fata, fie ea de zana sau de bestie. Avea mainile cu mult mai scurte decat esantionul pe care l-am creat eu ad-hoc. Ii ajungeau pana la curea. Atat. La un moment dat ii suna telefonul.

Si avea o voce atat de frumoasa! Linistitoare, cu modulatii interesante de zambet, putin guturala, destul de ragusita. My kinda, cam ca Garou si ca Bryan Adams. I-a spus sotiei lui "bine papusa mea, te pup". Papusa mea. A mea. Am simtit aceeasi chestie ca atunci cand vad cum un el o mangaie pe o ea pe par si zambeste de parca nu i-ar veni sa creada, e a mea si e si parul meu, e parul nostru. Nu stiu cum se cheama insa e frumos de simtit.

O vrabiuta a stat ieri un intreg minut pe marginea geamului-cortina de la birou. Adica geam perfect etans, care nu se deschide si nu are pervaz. Statea si se uita inauntru cand cu un ochi, cand cu celalalt.

Un yuppie corporate rula o... tigara dubioasa (da-da, eu cred ca de-aia) la o terasa de pe Smardan, in soare.

Am tinut usa unui magazin deschisa pentru o doamna cu mainile pline de pachete, pachetele si pungi. Mi-a zambit asa frumos! Avea pistrui pe nas si niste dinti adorabili, de omulet care a purtat brackets ceva vreme.

Nu se mai opreau din curs banutii de 50, rest de la automatele din metrou. "He he, ai castigat premiul cel mare!", mi-a aruncat din mers un domn ghidus.

O mamica o invata pe fetita ei de vreo doi ani, Sara, sa nu stea picior peste picior ca nu e elegant. Si cand sta pe scaun, sa-si tina picioarele lipite unul de altul. Sara era galagioasa si se juca cu un ursulet mov. Cand a vazut ca ma uit la ea, a inceput sa chicoteasca si mai tare si a aruncat cu ursuletul in mijlocul vagonului, ceva de genul "eeee, ma vezi? vezi ce printesa sunt?" Mama Sarei a intrebat-o foarte calm de ce nu i-a dat ei ursuletul sa-l puna in geanta daca nu-l mai vrea. "Il mai vreaaaaaau...", s-a alintat lung Sara. Chapeau, mama lu' Sara.

Un domn turc, mare, gras si impunator, in fata shaormeriei de la Dristor. Cand a inceput sa ploua a scos o umbrela cu floricele roz :)

Sper sa VAD mereu. Sa nu uit sa ma UIT pe bune la lume, la oameni.

Wednesday, May 14, 2008

Iarta-ma, vara periculoasa cu praline!

A venit vara :)

In parcarea in care ne intalneam sa mergem la atletism veneau din directii opuse un bunic cu un nepotel pana la buzunarele bunicului si o bunica cu o nepotica cu spic blond si rochita visinie (little miss, do they have bigger sizes?). Nepotelul-buzunare se indreapta zambitor spre nepotica-visinie-cu spic si-i atinge parul. Iar bunicul ii spune sagalnic, cu un ochi si-un sfert la bunica: lasa fetita, mai creatura periculoasa.
Eu cred ca incerca sa-i transmita ceva subliminale bunicii :p

Azi am fost diagnosticata, incorect (iaaaaar!) ca avand 19 ani. Not at all flattering!

Sunt o tradatoare... (am tot mancat nirvana cu praline... top gun, iarta-ma te rog, nu a insemnat nimic pentru mine, ma ierti?)

A venit vara!

Tuesday, May 13, 2008

E bine!

E bine sa stii sa deschizi.
E bine sa dormi
E bine sa te trezesti foarte devreme :) E altfel totul.
E bine sa te plimbi dimineata prin Herastrau, cu Yves Montand in casti. Sa-i vezi pe unii cum alearga si sa te gandesti what's all that hurrying for?
E bine sa spui La multi ani.
E bine sa muti putin cartea, sa vada si vecinul de metrou, mai curios. Un domn cu cravata verde smarald (me likey!), serios dealtfel, a citit aproape in acelasi ritm cu mine de la Dristor pana la Unirii. Eu cred ca s-a dus la librarie si si-a cumparat cartea imediat dupa, atat de absorbit era.
E bine sa schimbi vorbe. Multe.
E tare bine sa vezi de aproape.

Sunday, May 11, 2008

Smile :)

Aseara, cred ca la transmisiunea din Egipt, un nene prezentator a spus ca daca i s-ar cere sa comunice lumii intregi un singur lucru bun, care sa salveze, el ar spune "love".

Eu as spune "smile". Pentru ca smile->happiness->care->love. Pentru ca atunci cand mai ai momente din acelea negre, cand crezi ca esti singur de-a dreptul si te-apuci sa pui pe hartie (sau pe blog, de ce nu?) toti demonii, ca sa scapi de ei, ei bine, daca atunci poti gasi in tine forta sa zambesti fortat doua minute, iti trece tot.

Nimic nu rezista in fata zambetului, e arma perfecta si universala. Asa ca eu as spune "smile".

M-a facut sa zambesc mult de tot aseara ministrul brazilian al culturii, Gilberto Gil. Chapeau! Nenea asta ar face o cultura pe gustul meu :) Check him out, are si pagina personala.

Hai sa zambim de cinci ori pe zi. Ce zici?

Saturday, May 10, 2008

Recomandari

La ora 20:00, pe Motoare, Pangea Day. Multe scurtmetraje from all around the world. Mai multe detalii despre eveniment si despre filme, aici. Eu ma duc (Tina, saru' de invitatia fabuloasa!), poate ne vedem acolo :)

Editura TREI. Comanda mea de carti s-a desfasurat perfect si ireprosabil de la un capat la altul. Am primit mail-ul de confirmare in secunda 2, am avut un discount grasut si pufos, cartile au venit repede, frumos si rezistent impachetate, au venit toate (!) si fara pret lipit pe spate. Unlike alte edituri care se dau rotunde, nu dam nume. Recomand si o sa mai comand (dupa bookfest, insa! Ai auzit, Danonino? Du-pa!!)

Salam de biscuiti :D

Friday, May 9, 2008

De unii oameni te apropii tiptil...


... pe varfuri si lent. Sa nu ii sperii. Sa nu fuga. Sa nu iti tranteasca iar usa, chiar daca stau in spatele ei. Sa nu se inchida.

Thursday, May 8, 2008

Deseo del dia

Ore condensate, cu multe simtiri. Ca saptamana trecuta, toaaaaaata!
Multumesc.

Mic studiu incomplet despre unele carti magice


Cartile pe furis, la lumina veiozei

Cartile citite noaptea, la lumina veiozei sau a unei lanterne, sub patura si cu sufletul la gura la patrat creaza niste amintiri savuroase. Prima carte pe care am citit-o eu asa a fost Robinson Crusoe, in ultimele saptamani din clasa intai. Pana atunci citisem doar fragmente de texte si povesti, fie din Creanga fie din colectia de Povesti Nemuritoare. Intr-o seara, mama s-a intors de la piata cu un munte de cirese, alte chestii care nu prezentau niciun interes si cu o carte pentru mine: Robinson Crusoe. Brusc, nici ciresele nu au mai prezentat vreun interes.

Am citit pana la zece. Depasisem ora de culcare. Pe vremea mea (:p) copiii se culcau devreme. Dupa ce, chipurile, ma bagasem la culcare, am aprins veioza si am mai citit cateva ore. M-am trezit dimineata, cu capul pe carte. Sunt convinsa ca am visat numai fabulozitati, desi nu-mi mai amintesc exact. Intreaga vara am visat chestii Robinson Crusoe-related.

Pana si adultii au astfel de amintiri, cu carti citite in toiul noptii, pe ascuns. Cartile cu Winnetou, Contele de Monte Cristo. Aventurile se multiplica exponential daca faci din cititul lor o alta aventura. Si atunci ma intreb de ce continua sa protesteze cand copiii lor nu se mai pot desprinde de o carte si nu-si mai respecta ora de culcare.

Probabil de dragul jocului. Daca ai voie sa citesti noaptea o sa-ti amintesti ca ai avut parinti "de comitet" dar o sa pierzi intensitatea amintirilor. Ce fel de apasi mai sunt aia care se furiseaza in cautare de urme la lumina zilei? Edmond Dantes, la soare, pe balcon?


Cartile necitite

Eu imprumut carti de pe la vreo 3-4 biblioteci. Iar Biblioteca Metropolitana e copios de generoasa si copios de bine dotata. Sunt o lacoma si iau sase carti de fiecare data. Nu mereu reusesc sa le citesc pana la expirarea termenului. Sau pana la expirarea prelungirii, blush-blush... A se lua in calcul ca eu citesc foarte, and I mean foarte repede!

Nu-i bai insa. Faptul ca le-am imprumutat, le-am rasfoit, au trait in spatiul meu vreme de cateva saptamani inseamna ceva. We've got a bond :) We're meant to change each other, asa ca o sa ne mai intalnim, cu siguranta. Despre carti vorbesc, baaai!

Cartile imprumutate de la biblioteci sunt doar o latura a situatiei. Pe langa asta, mai si cumpar cu aceeasi lacomie. Pana de curand, eram un caz ingrijorator: bantuiam librariile. Acum sunt un caz pierdut: am dat de cumparatul de carti de pe net. It's so easy, easy/when everybody's tryin' to please me. E asa de usor sa-ti completezi autorii sau colectiile... Si asa socant cand iti mai vine un aviz de la posta... carti pe care le-ai comandat si de care ai uitat... si ai comandat altele :)
That's just so oooops!

Trece totul cand desfaci pachetul. Carti noi! Doar cartile vechi miros mai bine decat cartile noi. Cand le cauti loc, cand nu mai au loc dar le faci, cand te uiti la ele cu drag in zilele care urmeaza. Sau cand faci "enqueue in reading time" si coada-i lunga.

Pana atunci insa se creaza o legatura intre tine si cartea respectiva. Prin simplul fapt ca exista in rafturile tale. Mie mi-e asa drag de cartile mele necitite! Ca sa fac o analogie, e ca atunci cand iesi cu cineva care iti place si care te place dar la prima intalnire nu va sarutati. Si nici la a doua sau la a treia. Si se creaza asa o electricitate intre voi... care atunci cand e eliberata nu poate avea decat rezultate fabuloase :)

"In mod evident, cartile -citite sau nu- au vietile lor. O carte necitita care te-a acompaniat toata viata din biblioteca are o influenta imperceptibila. Se produce un fel de osmoza: cartea misca ceva in capul tau, dar poate ca si capul tau creaza in cartea respectiva lucruri pe care o sa le gasesti. Pana la urma, familiaritatea cu o carte, chiar si numai ca obiect fizic, ajunge sa fasoneze ceva in gandirea ta. O carte necitita e mai bine sa o ai in casa decat sa nu o ai."

Oare sa inchei aici, cu acest citat magnific din Alexandru Paleologu, care legitimeaza atat de elegant cumparaturile compulsive de carti?

Nu, mai sunt si cartile pe care le faci cadou! Asa ca....

Mai sunt si cartile pe care le faci cadou

Eu dau cadou numai carti oamenilor importanti pentru mine. Primul aspect e cum le aleg. Intotdeauna doua: una like me si una like him/her. Apoi trebuie sa ma lupt cu tentatia de a le rasfoi si sublinia lucrurile care-mi atrag mie atentia sau lucrurile fabuloase. Pentru mine, este de fapt tentatia de a adauga si mai mult din sufletul meu drept cadou. Visez sa primesc o carte pe care cel care mi-o daruieste a citit-o deja si a facut tot felul de insemnari pe ea. Sa fim impreuna cand o sa o citesc eu la fel cum am fost impreuna si cand el a facut insemnari cu gandul la mine.

Mai fabulos decat o carte cadou nu este decat o carte cu timp si ganduri si cu a-ti pasa de celalalt. Mult.

Al treilea pas e dedicatia. Nu se poate fara. Mi-e greu, dar ma pot limita la cateva randuri. Cand nu ma limitez, umplu toata pagina si s-au inregistrat cazuri in care am scris ganduri asa lungi incat s-au intins, cu de la ele vointa, pe doua pagini.

Ultima carte primita fost la seminarul lui Brian Tracy, de la domnul manager meteoric. Am cerut o dedicatie si am primit: "o carte pentru oameni optimisti, cu drag pentru Daniela." Mi-a fost drag toata saptamana.

Ultimul pas la cartile cadou e cand auzi ca au schimbat ceva, au trezit, au revelat. Mie-mi vine sa-l iau in brate strans-strans pe omuletul respectiv.

Am pofta sa schimb carti cu cineva drag.

Wednesday, May 7, 2008

Lars and the Real Girl

Mentionam acum cateva zile aici ca am vazut un filmulet tare emotionant. Lars and the Real Girl se cheama. Nu e comedie, cum pare a fi prezentat peste tot.

Eu sunt perfect de acord ca unele comedii sunt mai profunde decat multe alte filme lacrimogene, insa la filmul asta chiar nu am putut rade. E povestea unui tip patologic de retras si de temator de oameni. Nu suporta nici sa fie atins si pentru a evita asta se imbraca cu cinci-sase straturi de haine si evita orice contact social. Familia lui e extrem de ingrijorata dar totul pare a se rezolva intr-o secunda, seara, cand Lars spune ca a invitat acasa o prietena mai speciala, Bianca. Bianca e foarte religioasa asa ca nu se pune problema sa doarma sub acelasi acoperis cu el...

Bianca se dovedeste a fi o papusa gonflabila, comandata de pe internet.

Familia lui Lars si intreaga comunitate din oraselul lor participa la povestea cu Bianca. Practic, se comporta ca si cand totul ar fi perfect normal: ii invita pe cei doi la petreceri, "fetele " o implica pe Bianca in voluntariat pentru comunitate, o duc la coafor....

Filmul asta e o fabuloasa lectie de "act as if".

Recreandu-i, poate pentru prima data, o atmosfera de normalitate si de acceptare a tot ceea ce este el, toti il ajuta pe Lars sa devina astfel. Pentru ca, vezi tu, Bianca e de fapt chiar el, Lars. Asa rece, salbatic si impaiat. Si tranzitivitatea zice ca daca Bianca e acceptata, si el va fi.

Poti sa afli mai multe despre film de pe pagina oficiala si de pe imdb si poti sa-l vezi aici. Vezi si tu care versiune merge mai bine, eu am folosit link-ul cu onclickvideos si a fost ok.

Tuesday, May 6, 2008

Dan Puric, "Cine suntem"- disectie plina de taine


Ieri seara la sala Rapsodia era plin. Plin de sute de omuleti care au venit la lansarea primei carti a lui Dan Puric, "Cine suntem". Cu u, nu cu i.


Interesanta adunarea asta: multi “tineri din ziua de azi” dintre care o parte importanta studenti (cu dreads, cu esarfe, cu insigne, cu ii, cu conversi si blugi, sau followers cu haine negre) adulti destul de subtiri si observabil de multe fiinte mai pe la echinoctiul vietii, zambitoare si cu sclipiri in ochi. Multe perechi de omuleti frumosi care si-au zambit si s-au imbratisat, ilustrand foarte bine mesajul de iubire curgand dinspre scena. Desi, am asa o banuiala ca nu acest mesaj era declansatorul, pentru ca i-am observat si pe unii care, supusi aceluiasi mesaj, nici nu si-au lipit, ca din greseala, umerii... Prea putini ca sa conteze!


Efect de puric.

Eu deja stiu la ce sa ma astept la o conferinta de-a lui Dan Puric: la multa lume, la o emulatie entuziasta in toata sala, la atentie, rasete si multe, multe aplauze si la zambete cu o farama in plus de iluminare la plecare. Pentru ca, desi avizata, nu am reusit sa ajung chiar asa devreme cum mi-am propus, am preferat sa gasesc un loc bun si sa aman cumpararea cartii ("Cine suntem") dupa terminarea conferintei. Pesemne ca multi au fost la fel de iluminati ca mine. Insa m-am bucurat foarte :) cand in imbulzeala creata am auzit mai multe scuze zambitoare decat intr-o luna intreaga in restul orasului si la fel de multe raspunsuri mirate dar la fel de zambitoare de nu-i nicio problema.

Discursul lui Dan Puric, in linii mari acelasi. Cartea asta e o reunire, o intalnire a temelor sale de suflet intr-o coperta. Neagra. Cu impact. O sa fac acum o paranteza mai... neortodoxa poate: si Johnny Cash se imbraca mereu in negru. Sublinia prin asta ca se identifica cu cei saraci si multi. Nu neparat in sens religios, desi descoperise si filonul asta de liniste, ci in sensul de responsabilitate sociala a artistului. Gata paranteza :)


Cartea

"Cine suntem" e un titlu simplu ca scrisul negru pe o foaie alba. Nu are niciun alt semn de punctuatie decat profunzimea. Cred ca un om care face spectacole cu mesaje dense fara a folosi vorbe isi incarca astfel exprimarea, vorbeste cu arhetipuri si imagini ale cuvintelor.

In cartea asta sunt adunate interviuri si cuvantari ale lui Dan Puric din ultimul an, toate militante, toate marturisitoare si strigand ca omul asta vede si spune. Revolta la adresa “securistilor” si ne-fiinta lor, demascarea generatiei distruse de frica si de micime si antidotul la ele: a crede si a VEDEA miraculos. Un mesaj care, desi profund ortodox si national se ancoreaza simplu si natural intr-o zona mai larga, la care se pot raporta si unii care nu se prea grabesc la facut cruci. Asa ca mine. Este zona spiritualitatii, a magiei individului si a amintirilor lui care creaza lumea, a scanteii din sufletul Omului cu majuscula. In asta cred cel putin la fel de mult ca Dan Puric. Alta harta pentru acelasi teren.



Disec corola si apoi ma uit la ea in soare...

In vorbirea de aseara Dan Puric a insistat pe ideea mistica de marturisire, de taina care te traieste ea pe tine. Basically, ideea lui Blaga cu corola de minuni a lumii. Dan Puric cuvanta despre inadecvarea demersului disecarii si deconstructiei atunci cand se vorbeste despre neam, despre credinta, despre substanta poporului roman. Adica, identitatea nu poate fi analizata prin metoda microscopico-chirurgicala. Identitatea se...fiinteaza si gata. Iar identitatea romanului e indisolubil legata de credinta ortodoxa.

Eu voi face acum o disectie, cu scopul de a arata ca disecarea nu face decat sa potenteze miracolul fiintarii.

Fenomenul Dan Puric, cum a mai fost numit, e usor de explicat logic. Adica disecat. E o reactie la o lipsa. E o umplere a unui gol pe care poporul roman nu si-l poate umple singur pentru ca este sec. Pentru ca poporul roman la ora actuala este alcatuit 70% din masele alienate, terorizate, autiste si amputate de suflet in zecile de ani de comunism.

In Esquire-ul din aprilie e un reportaj de o cenusa gigantica: un om isi rasfoieste dosarul de la securitate si afla, dupa zeci de ani, ca propria lui sotie era colaboratoare si il denunta. Femeia cu care impartea patul, veceul, lingura, paharele si secretiile corporale. Ca pe astea din urma le mai impartea si cu un anume tovaras securist, e partea a doua.

Eu abia incepusem scoala la revolutie, dar am stat si eu la coada pentru cinci portocale, cu mama. Am auzit povesti cu pensionari care se trezeau la trei noaptea si se duceau si puneau sacosa cu sticle in fata alimentarei.

Cum sunt oamenii astia, care nu puteau avea incredere nici in partenerul de viata? Care erau niste sacose goale stand la coada in miez de noapte pentru privilegiul de a manca? Care aplaudau tampi si scandau ceausescusipoporul si ridicau cartoane pe stadion la 23 august si nu ziceau nimic?

Niste handicapati sufleteste, pentru ca au lasat sa li se ia lumina lor de fiinte. Da, taina.

Ei bine, astia sunt 70% dintre romani si in prezent.

Oamenii astia si-au refulat umanitatea si credinta vreme de zeci de ani. Jung zice ca ce refulezi si nu traiesti, nu accepti ca parte din tine (in cazul lor pentru ca un iaurt si o paine sunt mai reale si mai palpabile ca umanitatea, iar crucea se poate face si cu limba....) se intoarce ca angoasa. Angoasa lipsei de identitate, a oamenilor care nu mai pot spune cine sunt ei de fapt ci pot doar descrie care rotita sunt in angrenaj.

Pentru ca povestile astea au circulat si pentru ca golul se simte, e plin de “tinerii din ziua de azi” cand vorbeste Dan Puric. Care daca nu au trait golul, l-au intuit si stiu ca nu-l vor. Pentru ca adultii de 30-50 de ani au nevoie sa se vindece de angoasa lipsei de identitate si pentru ca batranii au fost aproape si de normalitatea de dinainte si pot marturisi.

Oamenii astia au nevoie acum de mituri, de ceva mai mare decat ei ( de data asta cu bonus de umanitate :)) care sa le spuna ca ei sunt inerent buni, ca sunt omuleti magici legati la substanta arhetipala a existentei cu majuscula si ca ortodoxia, ceva ce ei au deja, ii va salva.

Da, si sa nu uitam ca arhetipul profetului care inflacareaza e foarte puternic oriunde, mai cu seama un lider care coaguleaza oamenii in jurul unor mituri.

Ei bine, asta a fost disectia mea. Am disecat foarte pe scurt care e (si acum, limbaj cinic de marketing :)) nevoia consumatorului Poporul Roman la care raspunde prestatorul de servicii cultural-artistice Dan Puric.


...acum e si mai magica!

Si acum intreb: cu ce schimba faptul ca stii care este prozaicul proces de aparitie a curcubeului mirarea si bucuria copilareasca de fiecare data cand il vezi? E un cer cu multe-multe stele mai putin magnific pentru ca stii ca de fapt stelele sunt acumulari de praf atmosferic si gaze? Dar zambetul? E mai putin magic doar pentru ca sunt vreo 14 muschi implicati, printre care si unul care se cheama zigomatic?

Sunt foarte convinsa ca disectia si cunoasterea nu fac decat sa potenteze taina. Pentru ca gandim magic, pentru ca suntem oameni. Cu atat mai bine ca la noi ortodoxia are o asezare nationala si nu teocratica. Cu atat mai bine ca odata ne iubeam raul, ramul si ca babuta aia fantastica a luat dupa ea un bolovan de rau, de dor.

Dorul ca reprezentare a tainei si analiza lui nu se exclud. Nu se exclud pentru ca daca gluma depinde nu de gura cui o spune ci de urechea cui o asculta, si analiza si dorul vorbesc tot sufletului nostru. Cu atat mai bine ca e unul special si ortodox.

Si Dan Puric tot sufletului vorbeste. Taina lui are si formula: lumina, carisma, energie si actiune, entuziasm. Doar pentru ca stii sa le numesti, sa le identifici, nu inseamna ca zambesti mai putin larg si mai putin iluminat cand pleci.

Ca sa incerc si o abordare de tip taina, o sa spun ca Dan Puric e voievodal si magic pe cand oricat-de-ortodoxul care urla propunand adunari de tip turma in Herastrau e putin suspect. Sa nu uitam ca miscarea legionara si-a deturnat radical menirea cand i-au disparut voievozii...

Sunday, May 4, 2008

Optimism, right?

Un nene se duce sa se opereze si odata ajuns pe masa de operatii, chirurgul il intreaba cati ani are:
- Luna viitoare implinesc 40.

La care chirurgul zambeste (cam larg...) si ii spune:
-Imi place optimismul dumneavoastra!!

(by the producers of Ciomu&Co.)

:D

Friday, May 2, 2008

Au cautat

  • "cat lapte contine Danonino"- niciodata mai mult decat consuma, asta e clar :)
  • "minuni"- uite un om inteligent. Internetul e plin de minuni. Si viata la fel.
  • "Danonino, blog!"- chiar asa, cu semnele de punctuatie cu tot. I'm blogging allright...
  • "Am fost naiv"- pacat de timpul trecut folosit.
  • "as da o litra de caimac"- pour les connaisseurs. Adorabila cautare.
  • "gesturi care arata cand un om este indragostit"- :D

Thursday, May 1, 2008

Myers Briggs/Jung Personality Test

Aprofundand indicatorul tipologic Myers Briggs pentru un articol pe care l-am scris some time ago, am dat de Jung. Foarte multumesc Ralucai (plus zambet, evident :) ).

Scriam eu acolo cum afli ce tip de interactiune cu lumea inconjuratoare ai tu. Si cum poti intelege mai bine cum interactioneaza cu lumea alti oameni de care iti pasa sau... cu care pur si simplu trebuie sa interactionezi tu. Descriam categoriile si la final fiecare sfarsea identificandu-se cu un acronim sau altul, menit sa-i usureze intelegerea de sine si de... altii.

Ieri am descoperit si un test asemanator pe similarminds.com, care poate ajuta la mai multa concretete in alegere.

Asa ca o sa pun mai jos articolul, pentru structura teoretica generala si jos de tot link-ul catre test. Eu am descoperit , facand testul, ca sunt Afectiva si nu Ganditoare, cum ma apreciasem eu folosind doar descrierea din Myers Briggs. Asta cu toate ca abordarea mea din randurile de mai sus ("pun intai aia pentru structura generala, apoi...") mie mi se pare de Ganditoare...

"Diferiţi

Ceilalţi oameni sunt de treabă dar au un defect major: sunt altfel. Gândesc diferit de tine, interpretează lumea diferit şi acţionează altfel decât ai face-o tu. E drept, unii dintre ei sunt adorabili şi fără manualul de instrucţiuni. Īnsă īn situaţii īn care trebuie să coordonezi o echipă sau lucrezi chiar tu īntr-una parcă un manual de instrucţiuni nu ar strica deloc…

Manualul

Un astfel de manual este Indicatorul Tipologic Myers-Briggs. Acest Indicator este de fapt o matrice a stilurilor de acţiune şi interacţiune preferate de oameni. Sunt urmărite patru dimensiuni, patru vectori principali ai ancorării īn mediul īnconjurator.

Introvert (I) sau Extrovert (E).

Introverţii privesc mai degrabă īn interior,īn micro-universul personal. Tind să fie mai reflexivi şi să nu-si exteriorizeze prea uşor sentimentele şi gândurile. Preferă să lucreze cu idei şi concepte. Imaginează-ţi o mişcare dinspre exterior īnspre īnăuntru.

Extroverţii pun accent pe exterior. Īn loc să stea pe gânduri preferă oricând acţiunea şi le e mai uşor să lucreze cu oamenii. Imaginează-ţi acum mişcarea opusă: de la interior spre exterior.


Intuitiv (N) sau Senzitiv (S).

Un omuleţ intuitiv se bazează mult pe acea sensibilitate aparte numită şi al şaselea simţ. Orientarea se face preponderent către ce va fi, către viitor. Intuitivii elaborează tot felul de teorii şi legităţi, au o mare curiozitate cognitivă şi lucrează īn salturi dictate de inspiraţie. Sunt mai degrabă sprinteri decat alergători de cursă lungă.

Senzitivii sunt alergătorii de cursă lungă. Lucrează ordonat, raţional, īn doze mici şi dese. Ei verifică de câteva ori īnainte să lanseze o teorie, căci pentru ei faptele, tangibilul şi demonstrabilul sunt cuvintele cheie. Nu aleargă după fascinant, ca intuitivii. Īi interesează utilitatea, aplicabilitatea.


Afectiv (A) sau Gânditor (G).

Dacă eşti afectiv, eşti foarte empatic, īnţelegător şi milos. Uşor de īnmuiat de o pereche de ochi umezi. Ţii mult la armonia din jur, īţi exprimi des propriile sentimente şi uneori le foloseşti ca bază pentru decizii,īn combinaţie cu etica şi morala.

Omuleţul gânditor este atras de logică. Īi mai plac şi sistemele, legile, principiile. Orice are structura raţională a unui silogism. Apreciază claritatea şi corectitudinea mai presus de orice. Deasemenea, e maestru la făcut liste, algoritmi şi scheme logice!


Perceptiv (P) sau Raţional (R).

Perceptivul este o persoană caracterizată īn primul rând de fluiditate: ia lucrurile aşa cum sunt, nu īncearcă să le bage īn cutiuţe cu forme bine determinate. Perceptivul reacţionează la mediu adaptându-se. Este o persoană curioasă, deschisă către nou, genul de pionier. Poate porni de la o premisă şi ajunge la un rezultat cu totul opus. Pentru el este īn regulă, ba chiar nemaipomenit.

…şi exact ce trebuie pentru a scoate din minţi un raţional. Un raţional care trăieşte pentru a planifica, īmpărţi şi subīmpărţi. Un raţional care īşi stabileste un obiectiv şi īl urmăreşte pas cu pas. Cuvintele cheie: reglementare şi control.


Cum faci:


Folosindu-te de prima literă a fiecărei categorii care ţi se potriveşte (sau se potriveşte unei persoane pe care o analizezi) vei obţine un acronim. Care acronim te va ajuta să cunoşti stilul preferat de lucru al unui coleg sau partener. Stiind cum preferă să lucreze, care e ritmul lui natural şi ce anume īl scoate din sărite vei evita multe momente tensionate. Evident, pentru o īmpărţire echitabilă a efortului de īnţelegere, recomandăm popularizarea Indicatorului Myers-Briggs şi īn rândul colegilor :) Tocmai am folosit o abordare specifică afectivilor: spiritul egalitar şi justiţiar.


Poti īncepe prin a afla ce fel de omuleţ eşti chiar tu. Uite, de exemplu eu sunt INGP. Nu e contagios şi nu e chiar aşa rău cum suna, deşi e obositor uneori :) "

Aici poti face si tu testul. Si mai jos am iesit eu INAP in loc de INGP :)



INFP - "Questor". High capacity for caring. Emotional face to the world. High sense of honor derived from internal values. 4.4% of total population.
Free Jung Personality Test (similar to Myers-Briggs/MBTI)