Saturday, August 22, 2015

Back to Kansas

Se intampla uneori ca te trezesti si iti da cu virgula la inventarul interior. Uite-asa si eu. M-am ridicat din pat si nu mai erau in mine nici Danonino nici Danu. Am ramas cu un procent de naivitate atat de mic incat nu mai pot scrie aici decat daca mi-as mai lua pe cap si impostura. Am destule si fara ea.

Asa ca Dorothy se intoarce inapoi in Kansas pentru ca a ajuns la finalul organic al bloguluinaiv, la 'foarte rar'. A vazut gargarite si fluturi pe carari serpuite, prin iarba inalta, adiata de vant. A alergat cu limba scoasa, sa prinda fulgi de zapada. A facut baloane de sapun in soare. A sarit intr-un picior in sotroane, singura sau cu altii care-i semanau.

A invatat si s-a facut prea mare. Asta e si bine si rau.

Din preaplinul interior inca nu stiu ce o sa fac. Probabil o sa construiesc altceva, altundeva. Cand o sa fie, revin aici si dau un semn, ca sa stiti :)

>:D<




PS: ce frumos a fost! Multumesc voua si imi multumesc si mie.


Saturday, August 1, 2015

Augustele luni august de pana acum

Sa stii ca din augustele luni august de pana acum chiar imi amintesc diverse. Am avut multe zile libere in majoritatea lor. S-au intamplat deci evadari, leneveli, cugetari si mai ales s-au intamplat intamplari cu oameni.

Dintre care am selectat doar o mana:

  • august 2007 ma prinsese in plina schelarie personala, asa ca tot faceam teste de pe net, sa vad cum mai sunt. Nu-i vorba, ca abia acum cateva zile am exclus, pe baza unor astfel de teste totally trustworthy si undoubtedly scientifical, ca as fi suferinda de depresie majora, schizofrenie, tulburare obsesiv-compulsiva, sindrom de deficit de atentie, tulburari din spectrul autist si tulburare de personalitate borderline. Mi-am reconfirmat INFJ-ul. M-am amarat oleaca, si-atunci mie ce sare si piper imi mai ramane? Doar oleaca, pentru ca apoi mi-am amintit ca mai raman alte condimente din belsug. Ce, schizotimicii si antisocialii nu sunt si ei oameni?
  • apucaturi si pupaturi in august 2008. Nu este ceea ce pare, pot explica :P
  • supararea pe sistemul medical de stat cand imi vineeeeee... In august 2009.
  • august 2010. So far so good.
  • re-citiri din august 2011. Tare mult imi place sa ma reintalnesc cu o carte cu care am avut o intalnire minunata prima oara. E mult belsug de sensuri si de intelegeri.
  • vrem sa fim siguri de ceilalti. Sa fim singuri ca ei sunt. Ca ei ne aud cand ii chemam. Ca ei vor veni. Cat suntem mici chiar avem acest noroc sa vina lumea la noi cand o chemam... Suntem si mai draguti si mai plini de incredere ca oamenilor le pasa de noi si ca nu vor sa ne faca rau. August 2012.
  • un roman magnific in august 2013: Middlesex, Jeffrey Eugenides. E greu, lung si dens insa isi merita eticheta grea de magnific.
  • radio Inhibitii FM, in august 2014, cu mama noastra cea de pe pamant.
Si acest august august o sa fie tot cu mult timp la dispozitie. Not the best timing insa il umple baiatu'... Si cine stie, poate la anul o sa am de ales dintre niste links fabuloase...

Thursday, July 30, 2015

Inimi reci

In primele zile din iunie, in plin avant sufletesc, am cumparat o gramada de pungute pentru cuburi de gheata in forma de inimioare.

-sursa foto-
De buna seama, acum am congelatorul plin de inimi reci.

Isi rad de mine de fiecare data cand deschid usa de sus, cu gand sa ma racoresc. La propriu.

Eu le scot din buzunarasele individuale cu violenta si agresivitate. Si le arunc cu premeditare in lichide mai calde decat ele. Racorire. La figurat.

Ele mor. Iar eu supravietuiesc. In their cold faces!

Desigur ca n-am sa mai cumpar, for as long as I live, pungute pentru cuburi de gheata de alta forma decat clasicele 'pernute'.

Daca vreau speranta pentru viitor, o sa pun mana sa plantez o padure.

Tuesday, July 28, 2015

Alternativa anti-naduf

Bronzata foarte, imbracata in alb foarte mic si cu incaltari albe cu paiete, pufaia, fornaia si pasea mic si iute in fata mea. Isi verifica telefonul cu miscari iuti si smucite, se invartea degeaba in cercuri mici. Arunca cu sageti imaginare catre inspectorul de serviciu, care flirta cu domnisoara cu ochi mari, coada de cal si haine mici care sarise randul si, de la o simpla intrebare, trecuse scurt si fara preludiu la solutionarea micului frecus administrativ pentru care se prezentase, ca noi toti dimpreuna, la Sectia 13.

Pufaia incrancenata si adieri de respiratie cu cafea veneau inspre mine. Stateam nemiscata, pe dinauntru si pe dinafara, ca sa nu ma incalzesc suplimentar. Si radeam doar in gand. Radeam zgomotos, bine ca era doar in gand :) Probabil ca iubitul ei (inel cu piatra mare pe inelarul drept) se dadea in vant dupa aceasta bruneta bine bronzata, cu parul bucle si temperamentul aidoma. Probabil fusese o grasuna adorabila si rasfatata in copilarie. Probabil toate ii mersesera din plin. Altfel ar fi invatat macar dramul de autocontrol necesar pentru a sta la o coada mica-mica. Si poate ca si dramul de rabdare cu reprezentantii Statului.

Cand i-a venit randul, inspectorul (un domn de treaba, vecin de strada cu mine si cu aceeasi pasiune pentru stilouri, se minuneaza de chestiile astea la fiecare cazier pe care mi-l elibereaza de zece ani incoace - eu pe el il tin minte ca e doar unul) a intrebat-o, tot fara preludiu: vezi, daca nu stii sa injuri... Si i-a sclipit din ochi. Cu toti dintii ei temperamentali i-a zambit si domnisoara.

Si eu am ramas pe ganduri. Intr-o dimineata cu planete aiurea aliniate, seful meu de-atunci si-a ales momentul prielnic sa ma traga la raspundere furios pentru ceva ce ar fi trebuit facut de catre persoana z (diferita de mine) in modul x si nu in modul y. Doar ca uitase sa-mi precizeze cu anterioritate modul necesar si instructiunile complete :)

Intamplarea facea ca in acea dimineata ma ocupam eu de procesul de Induction pentru trei (3) domni de vanzari, plini de ei si pretentiosi. Simultani si domnii si trasaturile lor. Iar eu panseluta de 25 de primaveri. Dupa interludiul in care s-a tras de biata raspundere, subsemnata s-a intors la domnii de Indus cu buzele tremurande si ochii plansi. De furieeeee! De nedreptateeeee!

Domnii au fost delicati, s-au facut ei cat s-au facut ca nu vad nimic. Intr-un final, unul nu a mai rabdat si-a spus cu obida ca trebuia sa-l... trimit la originile materiei pe ala care m-a suparat. Ca barbatii asa procedeaza si nu-si mai fac sange rau pentru unul si altul. Recuzarea ontologica suprema, asadar, ar fi fost solutia barbateasca, frusta. Sa-mi fi trimis seful in domeniul prenatal. Cert e pe formularele de feedback am primit numai punctaje de 5, in cadrul unei grile 1-5. Laolalta cu o oferta ferma de training in recuzari ontologice supreme, contra nadufurilor viitoare.

-sursa foto-


Si iata ca am ramas pe ganduri, ca si atunci. Asta sa fie solutia? Il trimitem pe preopinent de unde a aparut acum x ani. Ii declaram ca nu mai exista deci tot ce spune, neexistand, nu e decat apa de ploaie. Ne varsam naduful scurt si socant. Si nu mai ramane naduf pe interior, sa impinga excesul de lichide pe obraji, sa dea tremur de buze sau, alternativ, pufaieli, fornaieli, pasi mici si iuti sau miscari smucite, pleznite.

Cert e ca este admirabil si util reculul rapid si putin consumator energetic al domnilor dupa situatii de furie. Femeile au nevoie sa planga ceva metri cubi si sa umple ceva perechi de urechi prietene cu vaicareli...

Macar ca alternativa, e demna de luat in considerare.

De-aia e bine sa mergi la toate trainingurile la care ai ocazia sa mergi, atunci cand ti se ofera :P

Sunday, July 26, 2015

Unus.

A deveni din ce in ce mai bun pe masura ce traiesti, inveti, analizezi si intelegi. Sa iti integrezi toate partile ca sa devii tot. Tot tu, doar ca TU. Si Unus Mundus.

Parcurg cu grija, atentie si tihna colectia verde cu toate scrierile lui Jung. Am rabdare. Citesc pe indelete atata belsug de cunoastere. E treaba de o viata. Inca nu am toate volumele. 2, 8 si 10 imi lipsesc. As putea sa le cumpar pe toate gramada, insa imi mai pastrez placere si pentru mai tarziu.

O resimt ca fiind foarte 'a mea'. Interesant, pana acum nu am primit niciunul dintre volume in dar, desi am primit intrebari in acest sens de la oameni dragi care stiu ca pe un colectionar de carti il intrebi mai intai ce-i lipseste :P Probabil ca nici nu voi primi. Va ramane colectia 'mea'.

'Arhetipurile' are trei randuri de notite, adnotari si sublinieri. 'Psihogeneza' doua. Inca nu am mintea suficient de bogata si de mare pentru a finaliza cele trei volume din 'Mysterium', am ramas agatata undeva pe la mijloc.

Descoperirea lui Jung este o chestie pentru care nu voi termina nicicand cu recunostinta. Invatatul si asimilatul, aidoma. Integrez in tihna, putin cate putin, din tot belsugul asta. Ca in viata.

-sursa foto-

26 iulie 1875. Si anul asta simt sa sarbatoresc. Si ma gandesc si nu reusesc sa cuprind cu mintea: cum o fi sa fi creat ceva atat de rezistent? Sa lasi si acum urme, desi tu nu mai esti demult, demult...